Coana Valeria
Coana Valeria era mărunțică, s-o vâri într-un coșuleț pentru pomană, între colivă și colacii calzi, sau s-o cuibărești la piept atunci când ți-e dor de bunica. Urca, pâș-pâș, pe Valea Albă din Bușteni, uscățivă și cu un zâmbet sfios, rămas de la 1900, de când era ea fată mare. Oamenii o auzeau cum o
