Doamna?
Am în fața casei un dud negru, falnic și frumos ca Alain Delon când era tânăr și viu. E plin de fructițe dulci-acrișoare, o minune. Se bat pe ele porumbeii, graurii, mierlele, vrăbiile și sticleții din toată Pipera și fac un balamuc și o mizerie de nedescris. Trebuie să mătur în fiecare zi prin curte, dar și în fața porții. Știți cum pătează dudele negre!
Și cum scărpinam eu pietrele într-una din zilele astea, fâș-fâș-fâș, trece pe lângă mine o mămică elegantă, ținând de mânuță un băiețel de maximum șase ani. Mergeau împreună la ora de vioară, am un vecin care dă lecții. Doamna m-a întrebat unde se află casa profului, eu m-am oprit din măturat dudele și i-am arătat-o. Femeia mi-a mulțumit, eu i-am urat succes copilului și s-au dus, cătinel.
Aud însă cum o întreabă curios:
„Mama, asta e doamna de la curățenie?”
Femeia nu i-a răspuns, iar eu m-am blocat trei nanosecunde. Am înghițit în sec și m-am uitat să văd cum eram îmbrăcată. Te pomenești că asta o fi cauza care-l măcina pe puștiulică? Nu! Eram înțolită absolut normal, curat, tocmai venisem de la Carrefour, doar că aveam mănuși și mătură.
Piticul insistă:
„Mamăăăă, asta e doamna de la curățenie?”
Agasată (căuta ceva pe Google, probabil numărul casei), doamna parfumată răspunde într-un final:
„Da! E doamna de la curățenie!”
Piticul s-a liniștit, a mai privit încă o dată spre mine, de parcă eram gheonoaia, și, satisfăcut, a intrat la lecția de vioară:
„Mi, La, Re, Sol!” – pour les connaisseurs.
Am rămas țeapănă și uimită.
Așa, carevasăzică. Dacă mătur prin fața casei, copiii (unii dintre ei!) sunt convinși că sunt „doamna de la curățenie”.
Interesant. „Cum să interpretez asta?”, mă trezesc bombănind când apare Răzvan Mateescu, care auzise tot de după gard, și mă lămurește:
„Păi ce vrei să creadă un copil care n-a văzut-o pe mă-sa vreodată cu o mătură în mână, ștergând praful sau gătind o banală ciorbă de perișoare? Tu nu știi că doamnele din înalta societate au menajere care le fac treburile prin casă? Și pe lângă? Asta e explicația, nu te mai bosumfla! Copilul vede o femeie care mătură pe stradă și automat, în mintea lui, crede că ești ca aia care face curat la ei în casă.”
