Dezrădăcinata
Mia are 42 de ani și zece clase terminate într-un sat de pe lângă Galați. Atât. Nicio diplomă, nicio calificare, nicio meserie învățată oficial. Dar vorbește des despre „școala vieți”, musai cu un i, că ea așa știe!
Evident, singura școală despre care spune că i-a folosit cu adevărat.
La Revoluție avea cinci ani, dar plânge după Ceaușescu de parcă ar fi tac-su. „Iera patriot, ne dădea casi șî sierviși, ni-o plătit datoriili.”
Atâta-ți trebuie, să încerci să-i explici că nu era chiar așa. Ești mâncat! Și dacă o ia pe ulei, ascunde-te! E aprigă Miuța, îți trage cu sticla-n bot, de te coase chirurgul paișpe ore, ca să-ți redea cât de cât o față normală. Vorba proverbului: de proști și de muierea beată să te ferești întotdeauna!
Să revin: Mia a plecat „pă Anglea”, cum îi place să spună, acum aproape un deceniu, cu aceeași idee harnică în cap: „Mă duc câțiva ani, strâng bani șî mă întorc!”. Nu s-a mai întors. Sau, mai exact, nu definitiv.
La început a lucrat ca menajeră. Curățenie în casele unor britanici pe care îi descrie și azi drept „boșorogi senili, ai dracu, dar politicoși”.
Apoi a găsit ceva mai stabil într-un restaurant indian din Londra. Spăla vase. Kitchen Porter, cum îi spun englezii. În capitalele și orașele mari, astfel de joburi sunt plătite cu 13,5–14,5 lire pe oră, suficient cât să supraviețuiești într-unul dintre cele mai scumpe orașe europene. Cu bacșișurile împărțite prin sistemul Tronc și cu ore suplimentare aproape permanente, Mia ajungea la aproximativ 2.000–2.200 de lire brut pe lună. Cine mai era ca ea?
În realitate, împărțea o casă umedă și mucegăită cu încă cinci oameni. Pereții miroseau a igrasie, iar bucătăria comună era mereu ocupată. Dar suporta totul cu încăpățânare. Pentru cele două săptămâni pe an când revenea în România.
Atunci devenea alt om. Știți voi! 😉
Cu banii strânși și cu foamea făcută printre englezi — „ai dracu’, au o mancari, niși în șizmi sî n-o vâri!” — Mia mergea la Eforie Sud și își lua cameră la un hotel de patru stele.
Cobora dimineața la micul dejun în rochii colorate, fuma privind marea și, pentru câteva zile, avea impresia că a învins viața. Doar că victoria dura puțin. Și era tristă.
