Clipe de coșmar pentru o familie din București, după ce un copil de 11 ani a primit amenințări cu moartea pe WhatsApp. Mama băiatului acuză nepăsarea Poliției.
Copilul s-a trezit în toiul nopții, a citit mesajul și a intrat în panică. De frică, nu a mai putut dormi.
Mai grav este că mama, jurnalist de profesie, spune că după ce a mers la Poliție pentru a reclama incidentul, s-a lovit de nepăsare și indiferență.
Cum este posibil ca un copil de 11 ani să primească amenințări cu moartea? Și cum este posibil ca părinții care încearcă să colaboreze cu autoritățile să fie tratați cu superficialitate?
Declarația integrală a mamei
Haideți să vă povestesc cât de eficient lucrează Poliția Română. Sau măcar unii dintre cei care ar trebui să ne ofere „siguranță și încredere”.
Ieri noapte, Chris a primit pe whatsapp un mesaj de amenințare cu moartea. Întâmplarea a făcut să se trezească pe la 4 și ceva dimineața, pentru că îi era sete și voia și la baie. S-a uitat pe telefon să vadă cât e ceasul și a văzut că are un mesaj. Curios din fire, nu a așteptat până dimineața. L-a citit atunci și s-a speriat. De frică, nu a mai putut să doarmă. Nu a venit să mă trezească pe mine, i-a scris soțului meu care era de noapte, că lui îi e frică să mai doarmă. I-a trimis și captură cu mesajul, evident. Geo mi-a spus mie și eu m-am dus la Chris să stăm de vorbă și să îl liniștesc. Cred că am reușit să îl conving că nu e în pericol, dar tot nu a mai putut dormi, din cauza agitației.
Când am plecat spre redacție, Chris m-a sunat să-mi spună că a vorbit cu o colegă și a primit și ea un mesaj identic! M-am gândit atunci că ar putea fi o glumă proastă făcută de un coleg și i-am spus asta și lui. Am sunat-o apoi și pe diriginta lor. Să știe și ce s-a întâmplat și să fie atentă și la reacțiile lui, dată fiind situția.
Între timp, am scris un mesaj pe grupul de părinți. Foarte repede, au spus și alții că ai lor copii au primit mesaje similare. I-am rugat pe toți părinții să verifice dacă recunosc numărul de pe care a fost trimis mesajul, ca să rezolvăm situația noi cu copiii. Nimeni nu a recunoscut numărul, așa că, ieri după-amiază, ne-am dus la secția 21 și am făcut plângere. A mai venit cu noi familia unei colege de-ale lui Chris. Ofițerul de serviciu ne-a ascultat, părea convins că nu o să se rezolve mare lucru, dar ne-a luat declarații.
Aseară, un tată a cărui fetiță primise și ea mesaj a reușit să afle singur cine e autorul. Un fost coleg al copiilor, care s-a mutat cu o parte din familie în altă localitate. M-a anunțat mama fetiței de dimineață.
Peste zi, mama care a fost cu noi la Poliție a vorbit cu mama copilului care a trimis mesajele. A reușit să confirme că numărul de pe care s-au dat mesajele aparține firmei pe care o deține aceasta. De aici începe partea „amuzantă”.
Mă duc la secția 21, să le spun polițiștilor că știm cine a trimis mesajele. Ofițerul de serviciu se uită la mine și îmi spune că cel care se ocupă de dosar nu e acolo, dar pot să completez o hârtie, pe care o va depune el la dosar. I-am spus că prefer să discut direct cu domnul respectiv, ca să îi explic și contexul puțin. Pentru că și Chris, și alți colegi, au fost agresați de-a lungul timpului de băiatul care a trimis mesajele. Și mi se pare important în situația asta să știe tot.
Individul în uniformă mi-a zis că atunci să-i las numărul meu, că o să fiu contactată. Luată prin surprindere și deja nervoasă, am început să i-l dictez. Am văzut că îl scria pe o margine de foaie A4, pe care erau diverse alte mâzgăleli. Nu m-a întrebat nimic de dosar, nimic altceva. Mi-a spus că o să fiu contactată și a tras geamul în fața mea. Am insistat să îmi spună când și cine mă va contacta, pentru că nu mi se pare corectă abordarea lui. Mi-a spus, prin geam, că o să fiu contactată, și apoi m-a ignorat total.
Am plecat, că era inutil să stau în fața geamului. Dar mâine voi merge din nou, să vorbesc cu un șef, ceva. Pentru că e inacceptabilă atitudinea unui om al legii într-o astfel de situație.
Din fericire, copilul meu și colegii lui nu sunt într-un pericol iminent, dar ar putea deveni. Putea fi, însă, un caz de viață și de moarte, iar cu o atitudine ca asta, aproape sigur s-ar fi transformat într-unul de moarte.
Ne mai mirăm când sunt agresați copii? Când sunt atacați cu cuțitul sau mai știu eu ce pățesc? Unele situații pot fi prevenite, dar nu de oameni ca cel care era azi de serviciu la secția 21.
Dacă vă întrebați de ce nu i-am cerut să-mi spună cum se numește, o să vă spun că nu aveam cu cine să vorbesc! O să fac o sesizare mâine, pentru felul în care am fost tratată deși încercam să ajut poliția să rezolve cazul. Simt însă frustrare și indignare că astfel de oameni ne promit nouă „siguranță și încredere”!
A, și iată ce poate să-l ducă mintea pe un copil de 11 ani!”
Părinții au aflat singuri cine ar fi autorul
În mod incredibil, înainte ca ancheta să avanseze, unul dintre părinți spune că a reușit singur să identifice presupusul autor al mesajelor. Potrivit informațiilor apărute în grupul părinților, ar fi vorba despre un fost coleg al copiilor.
Mai mult, mama unui alt copil ar fi confirmat că numărul folosit pentru trimiterea mesajelor aparține firmei familiei băiatului suspectat.
În aceste condiții, apare o întrebare firească: dacă părinții au reușit să afle atât de rapid cine ar fi autorul, de ce autoritățile par că se mișcă atât de greu?
Acuzații grave la adresa Poliției
Mama băiatului acuză faptul că la Secția 21 ar fi fost tratată cu indiferență, deși încerca să ofere informații importante pentru anchetă.
Mai există cu adevărat ideea de „siguranță și încredere” atunci când părinții unor copii amenințați spun că sunt ignorați chiar de cei care ar trebui să îi protejeze?
În acest moment nu este clar dacă a fost deschisă oficial o anchetă penală și nici ce măsuri au fost luate după apariția acestor acuzații extrem de grave.
Revin cu amănunte!
Iaca:
Dana Fodor Mateescu, mulțumesc mult! Din fericire, s-a rezolvat deja! Am mulți oameni minunați în jur, iar unii dintre ei acționează și apoi mă informează! Așa că totul e ok acum. A fost deschis deja un dosar penal. A intervenit și Protecția Copilului. Sunt sigură că totul va fi bine, inclusiv pentru copilul care a trimis mesajele. Cum sper că o să primească și el ajutorul după care a strigat în felul ăsta. Cât despre individul de ieri, sunt convinsă că o vreme o să cam aibă insomnii. Că nu au aflat despre el doar șefii direcți, ci și șefii șefilor șefilor…” – Dana Felicia Marinescu– pentru cei care nu cred că e reală povestea!!!!
DFM 15 mai 2026
