Cele mai vechi cărți de joc europene care pot fi datate apar în documente din anii 1370, la scurt timp după ce pachetul ajunsese pe continent din lumea islamică. Originea mai îndepărtată e asiatică, dar acolo sursele se subțiază și legenda ia locul faptelor.
Din China în Egipt: ce se știe și ce nu
Istoricii leagă primele cărți de joc de China, unde jocurile cu bucăți de hârtie sau carton sunt pomenite în texte din vremea dinastiilor Tang și Song, între secolele al IX-lea și al XIII-lea. Dovezile sunt indirecte: descrieri și interdicții, nu pachete păstrate. Nu se poate spune sigur dacă acele cărți semănau cu cele de azi.
Veriga solidă între Asia și Europa e pachetul mameluc. Un set incomplet păstrat la Istanbul, în palatul Topkapî, datat în secolul al XV-lea, are patru culori: cupe, monede, săbii și bețe de polo. Fiecare culoare avea cărți numerotate și trei figuri, un rege și doi demnitari. Pachetul vine din sultanatul mameluc, care a stăpânit Egiptul și Siria până în 1517.
Intrarea în Europa: mențiuni din anii 1370
Cărțile apar în izvoare europene aproape simultan, în mai multe orașe. În 1377, călugărul dominican Johannes de Rheinfelden descrie la Basel un joc de cărți și îl folosește ca alegorie morală despre societatea vremii. În aceeași perioadă există interdicții la Florența și mențiuni din Spania.
Jocul s-a răspândit repede pentru că hârtia devenise ieftină, iar xilogravura permitea tipărirea în serie. În secolul al XV-lea funcționau deja ateliere de cărți în Germania, Italia și Franța. Pachetul a devenit marfă, iar statele au început să-l taxeze.
Patru culori, patru geografii
Europa a păstrat ideea de patru culori, dar a schimbat simbolurile după regiune. Italia și Spania au rămas la cupe, bani, săbii și bastoane, variante directe ale modelului mameluc. Germania a adoptat în secolul al XV-lea ghindele, frunzele, inimile și clopoțeii. Franța a ales inima, pica, caroul și trefla.
Potrivit istoricilor jocurilor de cărți, pachetul francez a câștigat teren pentru că simbolurile se desenau ușor cu șablonul, iar atelierele din Rouen și Lyon exportau în cantități mari. De acolo a ajuns în Anglia și, prin coloniile engleze, într-o mare parte a lumii. Formele italiene și spaniole se joacă și azi în regiunile lor.
