Semnal Magazin

Cartea de joc: drumul din Asia până la regii pachetului

Pachetul de cărți de joc a plecat din Asia, a trecut prin Egiptul mameluc și a ajuns în Europa în anii 1370. Ce e documentat și ce e doar legendă în simbolurile lui.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI ·

Actualizat la 15 octombrie 2026 la 12:47: Johannes de Rheinfelden era călugăr dominican născut la Freiburg, nu elvețian; precizare: cărțile de joc apar în izvoare la scurt timp după sosirea în Europa. Corecturi de redactare.

Două pachete vintage de cărți de joc în cutii de catifea roșie, cu doiul de caro expus și un alt pachet cu ilustrație de peisaj montan, pe fundal de hârtie kraft. (Foto: Juan Koffee / Pexels)
Două pachete vintage de cărți de joc în cutii de catifea roșie, cu doiul de caro expus și un alt pachet cu ilustrație de peisaj montan, pe fundal de hârtie kraft. (Foto: Juan Koffee / Pexels)

Cele mai vechi cărți de joc europene care pot fi datate apar în documente din anii 1370, la scurt timp după ce pachetul ajunsese pe continent din lumea islamică. Originea mai îndepărtată e asiatică, dar acolo sursele se subțiază și legenda ia locul faptelor.

Din China în Egipt: ce se știe și ce nu

Istoricii leagă primele cărți de joc de China, unde jocurile cu bucăți de hârtie sau carton sunt pomenite în texte din vremea dinastiilor Tang și Song, între secolele al IX-lea și al XIII-lea. Dovezile sunt indirecte: descrieri și interdicții, nu pachete păstrate. Nu se poate spune sigur dacă acele cărți semănau cu cele de azi.

Veriga solidă între Asia și Europa e pachetul mameluc. Un set incomplet păstrat la Istanbul, în palatul Topkapî, datat în secolul al XV-lea, are patru culori: cupe, monede, săbii și bețe de polo. Fiecare culoare avea cărți numerotate și trei figuri, un rege și doi demnitari. Pachetul vine din sultanatul mameluc, care a stăpânit Egiptul și Siria până în 1517.

Intrarea în Europa: mențiuni din anii 1370

Cărțile apar în izvoare europene aproape simultan, în mai multe orașe. În 1377, călugărul dominican Johannes de Rheinfelden descrie la Basel un joc de cărți și îl folosește ca alegorie morală despre societatea vremii. În aceeași perioadă există interdicții la Florența și mențiuni din Spania.

Jocul s-a răspândit repede pentru că hârtia devenise ieftină, iar xilogravura permitea tipărirea în serie. În secolul al XV-lea funcționau deja ateliere de cărți în Germania, Italia și Franța. Pachetul a devenit marfă, iar statele au început să-l taxeze.

Patru culori, patru geografii

Europa a păstrat ideea de patru culori, dar a schimbat simbolurile după regiune. Italia și Spania au rămas la cupe, bani, săbii și bastoane, variante directe ale modelului mameluc. Germania a adoptat în secolul al XV-lea ghindele, frunzele, inimile și clopoțeii. Franța a ales inima, pica, caroul și trefla.

Potrivit istoricilor jocurilor de cărți, pachetul francez a câștigat teren pentru că simbolurile se desenau ușor cu șablonul, iar atelierele din Rouen și Lyon exportau în cantități mari. De acolo a ajuns în Anglia și, prin coloniile engleze, într-o mare parte a lumii. Formele italiene și spaniole se joacă și azi în regiunile lor.

Regi, dame și valeți: nume atestate târziu

Figurile s-au schimbat pe drum. Cei trei demnitari mameluci au devenit în Europa rege, cavaler și valet. Francezii au înlocuit adesea cavalerul cu dama, iar valetul a rămas, numit jack în engleză.

În pachetele franceze, regii poartă prin tradiție nume de personaje istorice și biblice: David la pică, Alexandru la treflă, Cezar la caro, Carol la inimă. Numele sunt atestate în secolele următoare apariției cărților, nu la începuturi. Identificarea lui Carol cu Carol cel Mare rămâne tradiție, nu certitudine documentară. Aceeași tradiție atribuie damelor nume ca Rachel, Iudita, Argine și Pallas.

Legendele despre clase sociale și calendar

Cea mai răspândită explicație spune că cele patru culori reprezintă clerul, nobilimea, negustorii și țăranii. Niciun izvor medieval nu o susține. Alte interpretări leagă cele 52 de cărți de cele 52 de săptămâni ale anului, cele 13 cărți ale unei culori de lunile lunare și cele patru culori de anotimpuri.

Aritmetica e frumoasă, dar istoria nu o confirmă. Pachetele europene au avut multă vreme 32, 36, 40 sau 48 de cărți, după țară și joc. Cifra 52 s-a impus mai târziu, odată cu pachetul francez, iar calendarul a fost căutat în ea după aceea.

Jokerul, asul de pică și tarotul: detalii cu certificat de naștere

Unele elemente au origine bine documentată. Jokerul e o invenție americană din anii 1860, legată de jocul euchre. Asul de pică e ornamentat mai bogat decât celelalte pentru că, în Anglia secolului al XVIII-lea, purta ștampila fiscală a statului pentru taxa pe cărți de joc.

În Italia secolului al XV-lea, un pachet cu cărți suplimentare, numite atuuri, a dat naștere jocului de tarocchi. Folosirea lui în divinație apare abia în secolul al XVIII-lea. Cărțile de tarot au deci o istorie de joc mai veche decât cea ezoterică.

Cine vrea să verifice o explicație despre simbolurile pachetului are un criteriu simplu: numele, cifrele și semnificațiile trebuie să apară într-un izvor datat, nu doar în cărți de popularizare. Taxa engleză pe cărți a lăsat o urmă tipărită pe asul de pică, iar pachetele păstrate în muzee rămân proba cea mai sigură.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.