Semnal Magazin

Revizia centralei pe gaz: ce include și cine o poate face

Revizia centralei și verificarea instalației de gaze sunt două lucrări diferite, cu autorizări diferite. Ce include fiecare, ce semne trebuie să alarmeze proprietarul și ce riscă cine amână.

de Redacția Semnal · · Asistat de AI ·

Tehnician în salopetă bej și mănuși albe reglează o centrală termică de perete, într-un atelier cu pereți de cărămidă albă. (Foto: МОБО Модульные Котельные / Pexels)
Tehnician în salopetă bej și mănuși albe reglează o centrală termică de perete, într-un atelier cu pereți de cărămidă albă. (Foto: МОБО Модульные Котельные / Pexels)

Un proprietar cu centrală pe gaz are de făcut două verificări distincte: una pentru aparat, alta pentru instalația care îl alimentează. Fiecare are alți executanți autorizați, iar confuzia dintre ele duce de obicei la o revizie făcută doar pe jumătate sau la un tehnician care nu avea voie să intervină.

Aparatul și instalația se verifică separat

Revizia centralei termice privește aparatul: arzătorul, schimbătorul de căldură, siguranțele și evacuarea gazelor arse. Verificarea instalației de utilizare privește conductele interioare, robinetele și etanșeitatea traseului până la centrală. Contorul și echipamentul de reglare și măsurare țin, de regulă, de operatorul de distribuție, iar instalația clientului începe în aval de punctul de delimitare.

Producătorii cer de regulă o revizie anuală a centralei, iar condițiile din cartea tehnică a aparatului contează pentru garanție. Pentru instalația de gaze, reglementările ANRE prevăd verificări și revizii periodice, la intervale stabilite prin norme. Intervalele exacte se confirmă la distribuitorul de gaze sau pe site-ul ANRE, pentru că normele se pot modifica.

Ce face tehnicianul la o revizie completă

O revizie serioasă depășește o simplă ștergere de praf. Lista obișnuită de operațiuni cuprinde:

  • curățarea arzătorului și a schimbătorului de căldură;
  • măsurarea presiunii din circuitul de încălzire și verificarea vasului de expansiune;
  • controlul tirajului și al evacuării gazelor arse;
  • analiza arderii cu un aparat de măsură, pentru a verifica nivelul de monoxid de carbon din gazele evacuate;
  • testarea electrodului de ionizare, a pompei de circulație și a siguranțelor;
  • verificarea etanșeității racordurilor de gaz ale aparatului.

La final, tehnicianul completează o fișă sau un proces-verbal cu data, lucrările făcute și valorile măsurate. Documentul se păstrează, pentru că îl poate cere service-ul, distribuitorul sau asiguratorul.

Cine are voie să intervină la aparat și la instalație

Cele două categorii de lucrări țin de regimuri de autorizare diferite. Service-ul și intervențiile la aparatul de încălzire intră în regimul ISCIR și se fac de personal sau firme autorizate corespunzător. Lucrările la instalațiile de utilizare a gazelor cer autorizare ANRE. Autorizația ANRE nu acoperă automat intervenția la centrală, iar atestarea pentru aparat nu acoperă lucrările la conductele de gaz.

Proprietarul poate verifica trei lucruri înainte de programare. Primul este autorizația firmei sau a tehnicianului, în termen de valabilitate și pentru tipul de lucrare cerut. ANRE publică pe site lista operatorilor autorizați pentru instalațiile de gaze. Al doilea este cerința producătorului: mulți condiționează garanția de revizia făcută la un service acceptat de ei și cer dovada la o eventuală reclamație. Al treilea este documentația: factura și fișa de intervenție arată că lucrarea a avut loc și ce s-a făcut, dar nu dovedesc singure că executantul era autorizat pentru ea.

O ofertă mult sub prețul pieței, fără acte, ar trebui să ridice semne de întrebare. Pentru un caz concret, distribuitorul de gaze sau o firmă autorizată pot lămuri ce regim se aplică.

Semne care arată că centrala are o problemă

Unele defecțiuni se văd înainte de a deveni periculoase. Merită chemat un tehnician când apare oricare dintre acestea:

  • flacără galbenă sau portocalie în loc de albastră;
  • urme de funingine pe centrală sau în jurul coșului;
  • opriri frecvente sau pornire cu întârziere;
  • coduri de eroare care revin după resetare;
  • presiune în circuit care scade de la o săptămână la alta;
  • zgomote noi, de bubuit sau de clocotit.

La mirosul de gaz regula e alta: se închide robinetul, se aerisește, nu se aprind lumini și nu se folosesc întrerupătoare sau telefonul în încăpere. Apelul la numărul de urgență al distribuitorului sau la 112 se dă din exterior.

Ce riscuri apar când revizia se amână

Cel mai grav risc este intoxicația cu monoxid de carbon. Gazul nu are miros și nu are culoare, iar simptomele, adică durerea de cap, amețeala și greața, seamănă cu cele ale unei gripe. Cine are astfel de simptome într-o casă încălzită pe gaz, mai ales dacă apar la mai multe persoane deodată, ar trebui să iasă la aer curat și să consulte medicul.

O instalație cu scurgeri poate provoca explozii. Un arzător murdar arde mai prost, iar factura crește fără ca temperatura din casă să urce. Mai apar costuri administrative: garanția poate fi refuzată fără dovada reviziei, iar distribuitorul poate sista alimentarea la o instalație neconformă. Asiguratorul poate contesta despăgubirea după o avarie dacă lipsesc documentele de întreținere, în funcție de clauzele poliței.

Când se programează revizia

Toamna, înainte de începerea sezonului de încălzire, firmele autorizate sunt cele mai aglomerate, iar programările se fac cu săptămâni de așteptare. Cine sună în august sau septembrie găsește de regulă locuri libere și poate înlocui o piesă înainte de primele nopți reci.

Un detector de monoxid de carbon, montat în camera centralei sau în apropierea dormitoarelor, costă puțin și adaugă o a doua linie de siguranță între revizii. Procesul-verbal al reviziei și data următoarei verificări merită trecute în dosarul casei, alături de cartea tehnică a centralei.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.