Procedura de impeachment prin care un președinte american poate fi demis are două etape, iar cea decisivă cere un vot de două treimi în Senat, adică 67 de senatori dacă toți cei 100 sunt prezenți. Tema revine în discuție după alegerile de la jumătatea mandatului din 3 noiembrie, care decid cine va controla cele două camere ale Congresului în ultimii doi ani ai mandatului lui Donald Trump.
Ce înseamnă impeachment
Termenul englezesc „impeachment” desemnează punerea sub acuzare a unui înalt oficial de către legislativ. Nu înseamnă demiterea propriu-zisă, deși în limbajul curent cele două sunt adesea confundate. Un președinte pus sub acuzare rămâne în funcție până când Senatul decide asupra vinovăției sale.
Constituția SUA prevede că președintele, vicepreședintele și toți funcționarii civili ai statului federal pot fi înlăturați din funcție pentru trădare, mită sau alte infracțiuni și abateri grave. Formula din urmă nu este definită precis, așa că interpretarea ei a rămas, în practică, o decizie politică a Congresului.
Două camere, două roluri
Prima etapă are loc în Camera Reprezentanților, care are, potrivit Constituției, puterea exclusivă de a pune sub acuzare. De regulă, comisia juridică a Camerei redactează capetele de acuzare, iar fiecare dintre ele este votat separat în plen. Pentru adoptare este suficientă majoritatea simplă a celor prezenți.
A doua etapă este procesul din Senat. Senatorii depun un jurământ special și acționează ca un juriu, un grup de membri ai Camerei susține acuzarea, iar președintele are apărători proprii. Când este judecat un președinte, ședințele sunt conduse de președintele Curții Supreme.
Pentru condamnare, Constituția cere votul a două treimi din senatorii prezenți. O condamnare duce automat la demiterea din funcție. Senatul poate decide apoi, separat și cu majoritate simplă, ca persoana respectivă să nu mai poată ocupa vreo funcție federală. Procedura nu exclude eventuale urmăriri penale ulterioare în instanțele obișnuite.
De ce pragul de 67 de voturi e atât de greu de atins
Autorii Constituției au vrut ca demiterea unui președinte ales să nu depindă de o majoritate de partid. În practică, niciun partid nu a avut în ultimele decenii 67 de senatori, astfel că o condamnare ar avea nevoie de voturi din ambele tabere. În legislatura care se încheie, republicanii dețin 53 de locuri, iar democrații și independenții care votează cu ei, 47.
De aceea, un președinte poate fi pus sub acuzare relativ ușor de o Cameră controlată de opoziție, dar demiterea lui rămâne improbabilă fără o ruptură în propriul partid. Pentru context despre ce înseamnă schimbarea majorității, vezi analiza Semnal despre ce fac președinții americani după ce pierd Congresul.
