Un contract de închiriere semnat în grabă poate costa scump pe termen lung. Câteva verificări simple, făcute înainte de a pune semnătura, evită neînțelegeri despre depozit, reparații sau data la care se poate ieși din chirie.
Identitatea proprietarului și dreptul de a închiria
Primul pas este confirmarea că persoana care oferă apartamentul are dreptul legal să îl închirieze. Extrasul de carte funciară, cerut chiar de la proprietar sau obținut de la ANCPI, arată cine este titularul dreptului de proprietate și dacă imobilul are sarcini, ipoteci sau litigii înregistrate.
Dacă locuința e închiriată de un intermediar sau de o rudă a proprietarului, merită cerută o împuternicire scrisă. Fără ea, contractul poate fi contestat ulterior de adevăratul proprietar.
Clauzele esențiale ale contractului
Contractul de închiriere trebuie să conțină, clar și fără ambiguități, durata închirierii, valoarea chiriei, moneda de plată și data scadentă. Orice mențiune despre indexarea chiriei la curs valutar sau la inflație trebuie citită cu atenție, pentru că influențează direct suma plătită lunar.
Clauza de reziliere anticipată merită o atenție specială: cât timp înainte trebuie anunțată intenția de a pleca și dacă există penalizări. Lipsa acestei clauze poate genera dispute atunci când una dintre părți vrea să încheie relația contractuală mai devreme decât s-a stabilit inițial.
Depozitul de garanție și condițiile de restituire
Depozitul de garanție, de regulă echivalentul unei chirii lunare, acoperă eventualele daune produse locuinței sau restanțele la utilități. Contractul trebuie să precizeze explicit condițiile de restituire: termenul în care se face, motivele pentru care poate fi reținut parțial și modul în care se documentează eventualele stricăciuni.
Un proces-verbal de predare-primire, însoțit de fotografii ale stării apartamentului la momentul mutării, protejează ambele părți. Fără acest document, discuțiile despre cine e responsabil pentru o zgârietură pe parchet sau un robinet defect devin greu de tranșat.
