Un punct strălucitor în câmpul vizual, o pată care se lărgește încet și sclipește pe margini, iar după câteva zeci de minute, durerea de cap. Pentru aproximativ unul din trei oameni cu migrenă, criza este anunțată de astfel de semne, iar forma aceasta a fost numită mult timp migrenă oftalmică. Pe 11 noiembrie, Universitatea Lancaster a anunțat un program de cercetare de patru ani, finanțat cu 600.000 de lire sterline. Cercetătorii vor să afle de ce unele creiere se supraîncarcă la stimuli vizuali și produc distorsiuni sau halucinații.
Migrena afectează un om din șapte, adică peste un miliard de oameni. Cei care suferă de ea o descriu adesea ca pe o problemă a ochilor. Studiile arată însă că, de cele mai multe ori, ochii nu au nicio vină.
O undă lentă care traversează cortexul vizual
În 1941, neuropsihologul american Karl Lashley și-a desenat propriile tulburări de vedere din timpul crizelor. Măsurând cât de repede înainta pata în câmpul vizual, a estimat că fenomenul care o produce se deplasează prin cortexul vizual cu o viteză de circa trei milimetri pe minut.
Confirmarea a venit abia după șase decenii. În 2001, o echipă de la Massachusetts General Hospital a scanat prin rezonanță magnetică funcțională pacienți aflați în plin episod vizual. Unul dintre ei și-a provocat criza intenționat, jucând baschet mai bine de o oră, apoi a fost dus direct la aparat. Cercetătorii au urmărit o modificare a activității cerebrale care avansa prin partea din spate a creierului cu circa 3,5 milimetri pe minut, în același ritm cu imaginea descrisă de pacient.
Rezultatele, publicate în revista PNAS, au susținut ipoteza depresiei corticale propagate. Este o undă de hiperactivitate a neuronilor, urmată de o perioadă în care aceștia aproape amuțesc. De aici vine și un test simplu. Dacă tulburarea rămâne vizibilă oricare ochi ar fi acoperit, originea ei este, cel mai probabil, în creier.
La diagnostic, medicii se uită, printre altele, dacă fiecare simptom durează între 5 și 60 de minute și dacă se extinde treptat, timp de cel puțin cinci minute.
Mai puțin zigzag decât arată internetul
Imaginea clasică a acestor tulburări este o linie frântă și strălucitoare, asemănată adesea cu zidurile unei fortărețe. Un studiu realizat la Pavia și Trondheim le-a cerut unor pacienți să noteze într-un jurnal, chiar în timpul crizei, tot ce simt. Din 216 episoade descrise de 72 de oameni, 98% au inclus tulburări de vedere.
Cel mai des au apărut fulgerele de lumină, în 30% dintre episoade, urmate de vederea încețoșată, liniile în zigzag și petele oarbe, fiecare în aproape un sfert din cazuri. Mai mult, 56% dintre pacienți nu au trăit același tablou în toate cele trei crize urmărite.
În 2020, Michele Viana, autorul principal al studiului, și doi colegi de la Centrul Danez pentru Cefalee au analizat primele 100 de imagini afișate de Google pentru aceste simptome. Doar 40 redau corect ce văd pacienții, iar și acestea surprind un repertoriu restrâns.
Diferența contează la diagnostic. Un studiu publicat în martie 2026 de cercetătorii de la Leiden le-a arătat celor 481 de participanți, toți cu migrenă, o singură imagine tipică. Au recunoscut-o 89% dintre cei care aveau într-adevăr astfel de tulburări, dar și peste o treime dintre cei care nu le aveau. Concluzia autorilor este că o imagine nu ajunge, iar întrebările medicului despre durată, extindere și succesiunea simptomelor rămân esențiale.
