Aproape două treimi dintre oameni au trăit cel puțin o dată senzația stranie că un moment prezent s-a mai petrecut identic în trecut. Neuroștiința a renunțat de mult la explicațiile paranormale, dar mecanismul exact rămâne un subiect deschis, cu mai multe teorii concurente testate prin electroencefalografie și, mai recent, prin stimulare electrică directă a creierului la pacienți cu epilepsie.
Termenul vine din franceză și înseamnă simplu „deja văzut”. Fenomenul nu ține de premoniție sau de vieți anterioare, ci de mecanisme de procesare a memoriei și de activitate neuronală care pot fi studiate direct, chiar dacă niciun model nu explică deocamdată totul.
Teoria procesării duale a memoriei
Una dintre explicațiile cele mai discutate în psihologia cognitivă e „procesarea duală”. Ipoteza propune că un loc sau o situație pot fi recunoscute prin două căi diferite: una care identifică familiaritatea generală a scenei și alta care recuperează amintirea concretă, cu detalii despre unde și când a fost trăită prima dată.
Conform acestui model, când calea familiarității se activează fără ca amintirea concretă să fie găsită, apare un semnal contradictoriu: senzația că momentul s-a mai petrecut, fără nicio amintire reală care să o justifice. Cercetătorii au reprodus un efect asemănător în laborator, folosind scene similare, dar nu identice, cu unele văzute anterior de subiecți, fără ca aceștia să-și amintească scena originală.
Modelul nu e singurul acceptat în literatură. Alte explicații pun accentul pe „familiaritatea fără rememorare”, adică activarea unui sentiment de cunoaștere fără nicio recuperare de amintire asociată, sau pe potrivirea structurală de tip gestalt dintre o scenă nouă și configurația generală a unor scene văzute anterior, chiar dacă detaliile diferă complet. Cercetătorii tratează aceste modele mai degrabă ca perspective complementare decât ca teorii care se exclud reciproc.
Ce arată studiile pe pacienți cu epilepsie
O a doua linie de cercetare vine din neurologie și din studiul epilepsiei de lob temporal. Lobul temporal medial, care include hipocampul și structurile din jurul lui, e implicat în formarea și recunoașterea amintirilor. La unii pacienți cu epilepsie, crizele care pornesc din această regiune sunt precedate frecvent de episoade de déjà vu.
Stimularea electrică directă a acestor zone, efectuată în cadrul unor intervenții chirurgicale pentru epilepsie, a reușit să declanșeze senzații descrise de pacienți drept déjà vu, fără nicio criză asociată. Rezultatul arată că structurile temporale mediale sunt implicate în experiențele de familiaritate și în déjà vu la această populație de pacienți, dar nu demonstrează că fiecare episod obișnuit de déjà vu, la persoane fără epilepsie, are aceeași cauză electrică. Extrapolarea directă de la pacienți cu epilepsie la populația generală rămâne, potrivit cercetătorilor în domeniu, o ipoteză, nu un fapt confirmat.
