Un bărbat se infectează într-o zonă în care ciuma circulă natural. Zboară spre Istanbul în perioada de incubație, fără niciun simptom. A doua zi face febră și tuse. A patra zi tușește cu sânge. Între timp, din același aeroport au decolat spre Europa pasageri care au stat lângă el.
Am construit un model al primelor două luni de după acest moment, cu toate cele 16 orașe din România care au aeroport internațional. Rezultatul contrazice intuiția formată în pandemie: ciuma pneumonică nu produce o răspândire exponențială prin aer. Produce focare mici, care sar pe rutele aeriene și se sting unul câte unul. Ce decide bilanțul sunt orele dintre primul simptom și prima doză de antibiotic eficient.
O precizare de la început: intervalul de 48 de ore din titlu descrie forma pneumonică netratată. Organizația Mondială a Sănătății dă 18-24 de ore de la debutul simptomelor până la deces în absența tratamentului. Un bolnav cu ciumă bubonică poate umbla câteva zile.
De ce nu seamănă cu un coronavirus
Cinci diferențe explică de ce harta arată altfel decât cea din 2020.
Prima, și cea decisivă, e transmiterea înainte de simptome. La COVID, aproape jumătate din infectări veneau de la oameni care nu aveau încă simptome sau nu le-au avut deloc. La ciuma pneumonică, transmiterea asimptomatică nu a fost documentată niciodată. Bolnavul devine contagios abia când tușește abundent, adică atunci când e vizibil grav.
A doua: viteza bolii lucrează împotriva ei. Incubația de 1-3 zile și evoluția rapidă scot bolnavul din circulație în două zile. COVID s-a răspândit global tocmai pentru că oamenii cu forme ușoare continuau să zboare și să muncească.
A treia: numărul de reproducere. Pentru ciuma pneumonică, calculat pe cazurile din Statele Unite între 1900 și 2009, valoarea este 1,18. Un bolnav infectează în medie încă o persoană. Varianta Omicron trecea de 8.
A patra: transmiterea cere contact apropiat, sub doi metri, și prelungit, prin picături mari. Transmiterea pe cale aeriană nu a fost demonstrată. Aproape toate cazurile secundare documentate apar între rude care îngrijesc bolnavul și personal medical fără protecție.
A cincea, și cea mai importantă practic: există profilaxie postexpunere eficientă. Șapte zile de doxiciclină sau ciprofloxacină opresc boala la contacți înainte să apară. În primele luni de COVID nu a existat așa ceva.
Ce arată modelul
Cu diagnostic pus în 48 de ore și cu profilaxie pentru contacți, în ziua 45 modelul dă 41 de cazuri în 24 de orașe europene și 6 decese. Toate focarele sunt închise. Nodurile de pe hartă se aprind pe rând și se sting pe rând, pentru că fiecare import ajunge într-un sistem care îl recunoaște la timp.
Dacă diagnosticul întârzie la cinci zile și profilaxia contacților lipsește, aceleași 60 de zile dau 383 de cazuri în 43 de orașe și 96 de decese. Orașele atinse rămân aceleași, pentru că rutele aeriene sunt aceleași. Se schimbă doar câte cazuri apar în fiecare.
În varianta de bază, România are 8 cazuri în toate cele 60 de zile, în cinci orașe. În varianta cu diagnostic lent și fără profilaxie, are 141 de cazuri. Diferența nu ține de geografie sau de noroc. Ține de cât durează până când primul medic se gândește la ciumă.
Punctul slab al României
Nu e stocul de antibiotice. Ciprofloxacina și doxiciclina există din belșug, în farmacii și în spitale. Vulnerabilitatea stă în recunoaștere: niciun medic român aflat azi în activitate nu a văzut un caz de ciumă. Un pacient cu febră, tuse și spută sangvinolentă ar fi tratat, firesc, ca o pneumonie comunitară.
Aici intervine o coincidență care poate salva viața pacientului. Dacă schema empirică aleasă include levofloxacină sau moxifloxacină, bolnavul primește fără să știe nimeni exact tratamentul corect, pentru că aceleași fluorochinolone sunt de primă linie și în ciumă, potrivit ghidului CDC din 2021. Dacă primește ceftriaxonă plus azitromicină, schema standard în multe spitale românești, nu primește nimic eficient împotriva bacteriei Yersinia pestis, iar orele decisive se consumă degeaba. Penicilinele, cefalosporinele și macrolidele nu funcționează în ciumă.
