Institutul din Irkuțk, parte dintr-o rețea cu trecut militar

Pagina 1

Informațiile pe care urmează să vi le prezint au fost acumulate de-a lungul mai multor ani. Ele includ informații recente, care se confirmă reciproc, venite de la foști cetățeni sovietici, între care oameni de știință și alt personal implicat direct în programele pe care le-au descris. Printre aceste persoane se află trei care au părăsit Rusia în ultimii trei ani, după ce avuseseră acces direct la activitățile descrise începând din anii '70. Aceste persoane au relatat următoarele:

Că, la începutul anilor 1970, Uniunea Sovietică s-a angajat să dezvolte noi agenți de război biologic, folosind tehnici de inginerie genetică pentru a le îmbunătăți caracteristicile ca armă.

Că, aproximativ în aceeași perioadă, a fost inițiat un program de transferare a cercetării în domeniul armelor biologice către sectorul civil și de creare a unor institute noi care să desfășoare o mare parte din această activitate.

Că aceste instalații au fost grupate sub o direcție specială, numită BIOPREPARAT, aflată succesiv sub tutela GLAVMIKROBIOPROM, MINMEDBIOPROM și MINMEDPROM. BIOPREPARAT a fost extins treptat, prin includerea unor instalații civile legitime, iar în final a primit statut independent, de „consorțiu”. La începutul acestui an a trecut în subordinea Ministerului Sănătății.

Pagina 2

Informațiile pe care le-am primit arată că aceste reorganizări repetate au avut drept scop, cel puțin în parte, ascunderea misiunii reale, legate de armele biologice.

O persoană care a ocupat o funcție de rang înalt, cu acces bun, până la plecarea sa din Uniunea Sovietică în 1989, relatează că BIOPREPARAT a fost creat pentru a administra activitatea ofensivă de arme biologice, finanțată de armată, folosind mediul civil ca paravan. Conducătorul său a avut întotdeauna acces la nivelurile înalte ale puterii. Declarațiile acestei persoane concordă cu informațiile obținute în anii 1980 de la un număr de foști cetățeni sovietici.

Potrivit cel puțin unei persoane bine informate, au fost luate măsuri pentru crearea unor evidențe false, inclusiv financiare. Scopul acestor evidențe, așa cum a fost descris, era să convingă străinii că nu există niciun program ofensiv de arme biologice, ascunzând amploarea implicării militare și natura reală a programelor.

Programul derulat de BIOPREPARAT, început la începutul anilor 1970, pentru dezvoltarea unor agenți de arme biologice noi și îmbunătățiți, a cuprins un număr mare de institute civile. Printre acestea se numără următoarele:

Pagina 3

Institutul de Microbiologie Aplicată de la Obolensk:

Construcția a început în 1975; la începutul anilor 1980, aceste instalații erau suficient de avansate pentru a susține cercetarea de laborator. Este o instalație-cheie, responsabilă de cercetarea, dezvoltarea și producția de bacterii periculoase în scopuri legate de armele biologice. Informațiile pe care le-am primit arată că aici s-a desfășurat cercetare privind utilizarea ofensivă a agenților care provoacă antrax, tularemie și ciumă și că s-au făcut eforturi pentru transformarea unor bacterii inofensive în agenți de arme biologice. Instalația a folosit camere speciale pentru a examina caracteristicile bacteriilor diseminate prin explozie, inclusiv, potrivit informațiilor noastre, ale unora modificate pentru a le crește eficacitatea ca agenți de arme biologice.

Institutul de Biologie Moleculară de la Kolțovo:

Construcția a început în anii 1970. Este o instalație importantă, despre care informațiile noastre arată că a dezvoltat virusuri în scopuri ofensive legate de armele biologice. Printre proiectele care ne îngrijorează se numără activitatea nedeclarată din trecut cu variola, cercetarea secretă de inginerie genetică, testarea prin aerosoli explozivi a unor agenți vii și modelarea matematică a diseminării agenților de arme biologice.

Pagina 4

Institutul de Preparate Biologice Pure din Sankt Petersburg:

Înființată în jurul anului 1975, este o instalație cu acces restricționat, care a răspuns de dezvoltarea unor tehnici și echipamente menite să îmbunătățească producția și dispersia agenților de arme biologice și să permită acestor agenți să rămână viabili și toxici după diseminare. Informațiile și produsele de la Sankt Petersburg sunt furnizate altor instalații de arme biologice, care aplică apoi noile metode în lucrul cu agenți reali. (Precizez că această descriere a informațiilor noastre privind activitățile acestui institut a fost transmisă unor oficiali din fosta URSS înainte să primim o confirmare suplimentară, pe care o voi descrie imediat.)

Există, de asemenea, o rețea de uzine biologice de producție la scară industrială, cu dublă utilizare, proiectate și dotate special pentru a produce și stoca agenți de arme biologice. Potrivit a cel puțin două persoane bine informate, printre aceste instalații se numără, între altele, uzine situate la Berdsk, Omutninsk și Stepnogorsk. (În aprilie 1990 am întrebat în mod explicit despre aceste instalații și am numit și altele asemănătoare, însă ele nu sunt nici numite, nici explicate în proiectele de declarație pentru ONU pe care le-am văzut.)

Infrastructura antiepidemică a fostei URSS, cu rețeaua ei de cel puțin opt stații de cercetare, desfășoară activitate pentru sectorul civil, dar avem informații ample care arată că

Pagina 5

a fost folosită și pentru a ascunde cercetarea și dezvoltarea unor agenți pentru război biologic. Aici intră, de exemplu, informațiile privind activitatea desfășurată la MIKROB (Institutul Științific Antiepidemic Unional din Saratov) pentru creșterea potențialului de armă biologică al bacteriei ciumei prin inginerie genetică și alte tehnici.

O persoană cu acces la activitatea pe care am descris-o a relatat că și ministere civile desfășoară cercetare pe bază de contract cu armata, pentru proiecte ofensive de arme biologice. De exemplu, cercetare de arme biologice orientată spre subiecți umani, desfășurată în Direcțiile Generale a doua și a treia ale fostului Minister al Sănătății, și proiecte ofensive de arme biologice îndreptate împotriva culturilor agricole, derulate în Academia de Științe Agricole, prin Ministerul Agriculturii.

Pe partea militară există Ekaterinburg. După cum știți bine, avem de mulți ani informații că epidemia de antrax de acolo, din 1979, a fost provocată de un accident la o instalație biologică militară secretă, nu de carne contaminată, așa cum au susținut fostele autorități sovietice. Acest lucru a fost confirmat acum, potrivit unor jurnaliști din Rusia, iar relatările au fost confirmate public și de un general sovietic în rezervă, care avea informații directe despre accident și despre mușamalizarea ulterioară. Instalația cu acces restricționat din tabăra militară nr. 19, în special, se ocupa de cercetarea și dezvoltarea de

Pagina 6

arme biologice. Declarațiile recente de presă, care indică o schimbare a misiunii instalației, nu au răspuns la întrebările noastre privind posibilele rămășițe ale activităților ofensive desfășurate acolo în trecut.

O altă instalație cu acces restricționat a Ministerului Apărării, lângă Serghiev Posad (Zagorsk), a fost folosită nu doar pentru fabricarea de antidoturi pentru agenți de arme biologice, ci și pentru producerea agenților biologici înșiși și pentru dezvoltarea unor arme care să îi poarte. Instalația cuprinde atât o bază de cercetare, cât și o uzină pentru producția și umplerea munițiilor biologice.

În privința agenților concreți, informațiile noastre arată că programul de arme biologice al fostei URSS, folosind atât instalații militare, cât și civile, a explorat dezvoltarea a aproape tuturor tipurilor de agenți de arme biologice, între care organisme infecțioase, toxine, veninuri și bioregulatori. Lista include, între altele, agenții care provoacă ciumă, antrax, holeră, variolă, precum și diverse febre hemoragice și boli rickettsiene.

Informații venite de la o varietate de persoane cu acces bun arată că un număr dintre acești agenți au fost transformați în arme și stocați.

Pagina 7

De exemplu, potrivit mai multor persoane care au relatat de-a lungul anilor 1970 și 1980, toxina botulinică a fost cercetată și produsă atât în formă lichidă, cât și în formă cristalină uscată, ca agent de armă biologică.

Persoane cu acces bun au relatat că au fost produse cantități mari de agent al ciumei pentru utilizare ofensivă ca armă biologică. În plus, oamenii de știință sovietici au cercetat tehnici de introducere a genelor ciumei în bacterii inofensive, de a face bacteria ciumei rezistentă la antibiotice și de a face agentul mai potrivit pentru transformarea în armă.

Alte proiecte, potrivit a cel puțin doi oameni de știință, vizează îmbunătățirea tehnologiei folosite pentru producția în masă a agentului ciumei și prelungirea duratei lui de păstrare după umplerea munițiilor. Și aici precizez că aceste informații erau deja la dispoziția noastră înainte să primim cele mai recente informații, pe care le voi descrie la final.

Mai multe surse au relatat că institute atât ale Ministerului Apărării, cât și ale fostului Minister al Sănătății, aflate sub conducere militară, au desfășurat cercetare amplă pentru dezvoltarea unor tulpini noi de bacterie a tularemiei rezistente la antibiotice, pentru folosirea ca agenți ofensivi de arme biologice. Activitatea a cuprins și dezvoltarea expertizei în producția la scară mare și în dispersia prin aerosoli a acestor bacterii.

Pagina 8

Reiese limpede din dovezile noastre că o mare parte din activitatea de inginerie genetică s-a concentrat pe crearea unor agenți noi de arme biologice, cu toxicitate și letalitate sporite, capabili totodată să învingă contramăsurile defensive. Drept urmare, fosta URSS a alocat resurse considerabile dezvoltării și producerii unor vaccinuri unice, care să îi protejeze militarii împotriva noilor agenți pe care îi crea.

Poligonul de pe insula Vozrojdenie se remarcă prin folosirea lui pentru testarea în atmosferă a agenților de arme biologice diseminați prin explozie. Testarea ofensivă a avut loc acolo cel puțin până în 1989, iar o persoană a dezvăluit că erau programate teste și pentru 1990. Pe insula Vozrojdenie au fost diseminați agenți de arme biologice precum cei care provoacă antrax, holeră și ciumă, uneori în prezența unor animale vii.

Aș vrea să trec acum la informații privind activități care au continuat în ultimul an, descrise ca parte a unui efort în desfășurare de a susține în secret programul ofensiv de arme biologice al fostei Uniuni Sovietice.

Avem relatări că Institutul Unional de Preparate Biologice Ultra-Pure din Sankt Petersburg construiește, dotează și încadrează cu personal o instalație la Lahta, destinată

Pagina 9

activității de trecere la scară industrială a producției unei tulpini de ciumă, dezvoltată să fie rezistentă la frig, la căldură și la 16 antibiotice, în scopuri ofensive.

Institutul din Sankt Petersburg, așa cum am descris mai devreme, ne fusese indicat de multe surse, de-a lungul mai multor ani, ca una dintre instalațiile implicate în programul de arme biologice al fostei Uniuni Sovietice.

Acest institut este una dintre cele patru instalații vizitate în ianuarie 1991 de o echipă de experți din Statele Unite și Marea Britanie. Informațiile noastre arată că activitățile de acolo au inclus dezvoltarea unor tulpini de ciumă rezistente la antibiotice.

De la acea vizită, am obținut informații despre măsurile luate de autoritățile sovietice de atunci pentru a ascunde echipei americano-britanice natura reală a activităților desfășurate acolo. Printre aceste măsuri:

ascunderea activităților și distrugerea informațiilor care ar fi putut fi incriminatoare;

curățarea laboratoarelor pentru îndepărtarea urmelor de bacterie a ciumei;

Pagina 10

trimiterea în afara instalației a personalului care ar fi putut dezvălui natura reală a programului; și

instalarea de microfoane pentru a urmări toate conversațiile din timpul vizitei.

După vizita echipei americano-britanice, institutul a continuat să lucreze la dezvoltarea unor tulpini de ciumă rezistente la antibiotice.

Până în primăvara acestui an, potrivit informațiilor care ne-au fost furnizate, cercetarea și dezvoltarea au fost încheiate, iar problema potrivirii pentru producția la scară mare a fost rezolvată.

Între timp, potrivit informațiilor noastre, sunt în desfășurare pregătiri pentru ca instalația de la Lahta să treacă producția la scară industrială, inclusiv prin dezvoltarea unor povești de acoperire și a unei producții legitime care să ascundă activitățile secrete, de exemplu producția de interleukină II.