Rețeaua antiepidemică sovietică, din care face parte și institutul din Irkuțk, a fost folosită și ca acoperire pentru cercetări militare. Afirmația aparține unui memorandum al Departamentului de Stat al SUA, datat 17 septembrie 1992 și desecretizat ulterior, care descrie programul secret de arme biologice al Uniunii Sovietice.
Documentul capătă relevanță acum, după moartea unei laborante de la Institutul Antiepidemic din Irkuțk, într-un caz suspect de ciumă pe care autoritățile ruse nu l-au clarificat public. Memorandumul integral, zece pagini, poate fi răsfoit la finalul articolului.
Ce spune documentul despre rețeaua antiepidemică
Memorandumul descrie infrastructura antiepidemică a URSS ca pe o rețea cu cel puțin opt stații de cercetare, care lucra pentru sectorul civil, dar care servea și la ascunderea cercetării și dezvoltării unor agenți pentru război biologic.
Exemplul concret dat în document este institutul Mikrob din Saratov, unde s-ar fi lucrat la creșterea potențialului militar al bacteriei ciumei prin inginerie genetică și alte tehnici. Documentul nu numește institutul din Irkuțk și nu îi atribuie vreo activitate militară.
Această precizare rămâne importantă: nu există dovezi publice că institutul din Irkuțk ar fi implicat în activități legate de arme biologice. Rusia susține că instalațiile sale fac exclusiv cercetare defensivă.
Cazul de la Irkuțk și versiunile oficiale
Daria Șipilova, angajată în vârstă de 28 de ani a institutului din Irkuțk, a murit la începutul lunii octombrie. Autoritățile sanitare au identificat atunci 197 de persoane care ar fi putut intra în contact cu ea, așa cum relata Semnal în articolul despre laboranta decedată și cei 197 de oameni izolați.
Comunicarea oficială s-a schimbat de mai multe ori. Potrivit Ziare.com, care citează Newsweek, autoritățile din Baikalsk au recomandat inițial evitarea deplasărilor spre Șelehov, invocând un posibil focar de ciumă, apoi mesajul a fost șters. La nivel federal, cauza decesului a devenit „pneumonie de etiologie necunoscută”.
Rospotrebnadzor a anunțat pe 7 octombrie că aproape 5.000 de teste făcute persoanelor de contact au ieșit negative. În aceeași zi, președintele american Donald Trump a declarat că Washingtonul nu crede că incidentul ține de o armă biologică, după ce anunțase o convorbire cu Vladimir Putin pe tema cazului de ciumă. Organizația Mondială a Sănătății evaluează riscul pentru populația generală ca scăzut.
Acuzația folosită de Moscova împotriva Ucrainei
După declanșarea invaziei pe scară largă din februarie 2022, Rusia a invocat printre justificările „operațiunii militare speciale” existența unor presupuse laboratoare de arme biologice finanțate de SUA în Ucraina.
În martie 2022, ambasadorul rus la ONU, Vasili Nebenzia, a susținut în Consiliul de Securitate că Moscova a descoperit o rețea de aproximativ 30 de astfel de laboratoare. Înaltul reprezentant ONU pentru dezarmare, Izumi Nakamitsu, a răspuns că organizația nu are cunoștință de vreun program de arme biologice în Ucraina. Statele Unite și Marea Britanie au calificat acuzațiile drept dezinformare menită să justifice războiul.
În noiembrie 2022, Consiliul de Securitate a respins proiectul rusesc de rezoluție pentru o comisie de anchetă. Doar Rusia și China au votat pentru. Cooperarea americano-ucraineană din domeniu viza, potrivit Washingtonului, laboratoare civile de sănătate publică și securizarea agenților patogeni.
Ironia remarcată de diplomații occidentali era că Rusia acuza alte state exact de ceea ce Uniunea Sovietică făcuse în secret timp de decenii.
Cum funcționa programul: Biopreparat și evidențele false
Documentul american, redactat sub forma unor puncte de discuție pentru oficiali ruși, se bazează pe informații de la foști cetățeni sovietici, între care oameni de știință care au lucrat direct în program. Trei dintre aceștia plecaseră din Rusia în anii precedenți, după ce avuseseră acces la activități începând din anii '70.
Potrivit memorandumului, la începutul anilor '70 URSS a început să dezvolte noi agenți de război biologic folosind ingineria genetică. În paralel, cercetarea a fost mutată în sectorul civil, sub o structură numită Biopreparat. Un fost oficial de rang înalt, plecat din URSS în 1989, a descris-o ca pe o organizație creată să gestioneze lucrări militare ofensive sub paravan civil.
Reorganizările repetate, notează documentul, aveau rolul de a ascunde misiunea reală. Au fost create și evidențe false, inclusiv financiare, pentru a convinge străinii că nu exista niciun program ofensiv.
Institutele și uzinele din rețea
Memorandumul numește mai multe centre. Institutul de Microbiologie Aplicată de la Obolensk ar fi lucrat cu agenții antraxului, tularemiei și ciumei. Institutul de Biologie Moleculară de la Kolțovo, lângă Novosibirsk, ar fi dezvoltat virusuri în scop ofensiv, inclusiv lucrări nedeclarate cu variola.
Documentul menționează și o rețea de uzine cu dublă utilizare, la Berdsk, Omutninsk și Stepnogorsk, precum și o instalație a Ministerului Apărării de lângă Serghiev Posad, cu bază de cercetare și uzină pentru umplerea munițiilor. Pe insula Vozrojdenie, din Marea Aral, au avut loc teste în aer liber până cel puțin în 1989.
