Lumea sta astazi pe un butoi cu pulbere. Iar aceasta sintagma o puteti interpreta atat la propriu cat si la figurat: la propriu, din perspectiva tensiunilor geopolitice care sunt in crestere si care alimenteaza declaratii razboinice, la figurat, din perspectiva gradului de indatorare fara precedent cu care se confrunta marile economii ale lumii. Iar problemele aduse de gradul ridicat de indatorare nu par sa aiba o rezolvare pe termen scurt si mediu. Deficitele bugetare raman mai degraba ridicate, bugetele de aparare sunt in crestere, cheltuielile guvernelor cu dobanzile mananca o felie din ce in ce mai importanta din venituri, datoria publica raportata la PIB continua sa creasca, totul punand sub semnul intrebarii sustenabilitatea acestui proces chiar si pentru tari cu economii consolidate.
Romania se afla si ea in aceasta spirala a indatorarii, consecinta a unor deficite bugetare induse initial de pandemie, dar accelerate ulterior printr-o politica fiscala sub-optima, orientata spre sustinerea excesiva a consumului si, mai nou, spre plata in crestere a dobanzilor aferente datoriei publice. La aceasta situatie economica dificila se mai adauga si contextul politic in care decizii importante, legate de viitorul tarii, par sa se joace in aceasta perioada pe muchie de cutit.
Iata deja definit un context economic si politic in care Romania are nevoie doar de un “bobarnac" pentru a fi rostogolita la vale intr-o criza economica. “Bobarnacul" ar putea fi orice eveniment (geo)politic sau economic care ar schimba perceptia comunitatii financiare internationale in legatura cu profilul de risc al plasamentelor facute in Romania. Si, ca in cazul oricarui organism vulnerabil, ea va fi atacata prin punctele sale slabe.
In cazul Romaniei, vulnerabilitatea sa majora este deficitul bugetar foarte mare – si, prin ricoseu, deficitul extern – care o face mult prea dependenta de apetitul investitorilor straini pentru creditarea statul roman. Sau, si mai bine spus, dependenta de increderea investitorilor straini in politicile fiscale ale Romaniei.
In momentul in care aceasta incredere va fi inlocuita cu retinere sau frica, practic, finantarea statului roman se va opri. Cu alte cuvinte, titluri de stat emise de statul roman nu vor mai avea parte de cerere, sumele obtinute de stat de la investitori fiind astfel in scadere semnificativa. Insa efectul nu se va simti doar pe piata primara, ci si pe piata secundara unde investitorii straini se vor grabi sa vanda titlurile pe care le detin pentru a-si recupera capitalul si a-l repatria.
Consecintele vor fi de doua tipuri. In primul rand, preturile titlurilor de stat vor scadea, pentru ca investitorii isi vor dori randamente mai mari. Asta inseamna ca, pentru a se putea finanta, statul roman va plati costuri si mai mari decat cele de acum. Mai ales ca, cel mai probabil, agentiile specializate vor scadea rating-ul Romaniei in categoria nerecomandata investitiilor (non-investment grade). In consecinta, cresterea costurilor de finantare va pune si mai multa presiune pe un deficit deja nefinantabil.
In al doilea rand, repatrierea capitalului de catre investitorii de portofoliu care au investit pe piata de capital sau in titluri de stat va impinge cursul de schimb in directia deprecierii monedei nationale. Sa nu uitam ca piata valutara este oglinda dezechilibrelor existente in balanta de plati externe a tarii. Nu ar trebui sa fim linisiti de stabilitatea de azi a cursului, in conditiile in care deficitul mare de cont curent este finantat, intr-o buna masura, de investitiile de portofoliu, gata sa inverseze directia cu 180 de grade in orice moment considerat a fi amenintator.
Oprirea alunecarii intr-o criza profunda va necesita actiuni desfasurate pe mai multe planuri. In primul rand, semnarea unor acorduri pentru securizarea unei finantari de urgenta din partea FMI si a Comisiei Europene, intr-un mod similar crizei din 2008. Finantarea de urgenta va avea menirea de a atenua socul prin inlocuirea unei parti din finantarile investitorilor de portofoliu straini care, intre timp, au disparut. Dar doar o parte, motiv pentru care astfel de finantari de urgenta vor veni la pachet cu o serie de conditionalitati ferme legate de ajustarea rapida a dezechilibrului bugetar. Pentru ca, nu-i asa, un deficit mai mic, va avea nevoie de finantare mai mica.
