Are sens decizia de relaxare a politicii monetare? Daca ne referim la cea reala, inceputa inca de acum un an, ea pare sa fi fost prematura, marturie in aceste sens stand finantarea in crestere a consumului. Daca ne referim la cea formala, de acum, depinde la ce ne uitam: la piata muncii sau la cresterea economica. Pentru că, aici, avem de a face cu un paradox. Avem o economie cu un consum care ramane exploziv și, in paralel, un PIB care da semne serioase de incetinire. Ceva pare sa nu se lege, nu?
In acelasi timp, descarcarea unei parti a consumului in importuri a avut un impact benefic asupra inflatiei, in pofida cresterilor salariale și a creditului de consum. Un curs valutar surprinzator de stabil, in pofida diferentialului mare de inflatie dintre România și zona euro, a servit ca ancora dezinflationista cu pretul supraevaluarii leului.
Nu se poate continua așa. In momentul de fata nici politica fiscala, nici cea monetara nu sunt restrictive, motiv pentru care consumul este mult peste ceea ce economia locala poate produce. In egala masura, leul este suprapreciat in contextul intrarilor semnificative de bani din PNRR, care nu dau catusi de putina valoarea reala a leului in schimburile internationale. Nota bene, investitiile straine directe acopera doar 27% din deficitul de cont current.
Nu in ultimul rand, alocarea de resurse pentru cresterea potentialul de crestere a economiei ramane cruciala. Asta inseamna forta de munca calificata, infrastructura, capital. Este singura cale de a evita stagnarea sau, mai rau, recesiunea. Apasand necontenit pedala consumului, nu vom face decât sa asiguram prosperitatea altora și iluziile noastre.
Un weekend placut!
