Exista un curent de opinie care vorbeste de criza economica in care se gaseste România. Dar chiar suntem intr-o criza economica? Mai intai, poate ar fi util sa definim termenul de criza. Din punctul meu de vedere, cea mai simpla și general valabila definitie a crizei ar fi “un eveniment advers pentru care nu esti absolut deloc pregatit". Respectand proportiile, anuntul bonei ca nu va veni sa stea cu copiii cu 5 minute inainte sa pleci la serviciu este o criza. Izbucnirea neasteptata a pandemiei a generat și ea la randul ei o criza. Falimentele de neconceput a mari institutii financiare in 2007 și 2008 au generat o criza financiara și apoi economica. Și exemplele ar putea continua.
Inca o nuanta importanta. Faptul ca te astepti, anticipezi o evolutie negativa, dar nu faci nimic ca să te pregatesti pentru ea are consecinte similare cu cele ale unei surprize. Degeaba te astepti sa nu vina bona. Daca nu gasesti din timp un inlocuitor sau o solutie alternativa, te vei afla in aceeasi situatie de criza generata de elementul-surpriza.
In momentul de fata, nu ne confruntam inca cu evolutii care sa genereze o criza economica. Da, suntem intr-un context cu inflatie mare care nu va fi usor de redus. Insa haideti sa privim in jur: la dinamica creditului in economie, la aglomeratia din aeroporturi, la numarul masinilor de pe strazi, la dinamica consumului și așa mai departe. Nimic din ceea ce se intampla in jurul nostru nu poarta simptomele unei crize economice.
Insa, nu este mai putin adevarat ca ne aflam intr-un context in care reducerea inflatiei printr-o crestere agresiva de dobanzi de catre bancile centrale risca sa duca tarile dezvoltate in recesiune, generand un efect de domino in economia globala. Mai mult, o eventuala intrerupere a alimentarii cu gaz la iarna, poate fi un moment de rascruce din punctul de vedere al evolutiilor economice.
In aceste conditii, intrebarea este cat suntem de pregatiti pentru astfel de evolutii, iar raspunsul este: mai deloc. Practic suntem intr-un scenariu al perioadei 2007-2008 in care economia creste pe deficite mari finantate din exterior: deficit de cont curent și deficit bugetar. (Iar atunci am avut macar scuza surprizei…) Problema este ca fluxurile externe sunt mai presus de controlul statului roman. așa cum 2008 a aratat, in momentul in care investitorii speriati inchid robinetul finantarilor externe, ramai pe cont propriu și esti obligat sa bati pe la portile institutiilor financiare multilaterale, care iti impun acele masuri de reforma pe care singur nu ai fost capabil sa le iei.