Scenariul ultimelor ore din viața lui Toma Caragiu își are primul cadru în decorul unei dimineți de primăvară, vineri, 4 martie 1977. Așa cum spunea Molière, cea mai nesuferită zi – ajun de sâmbăta morților, o zi care n-ar fi trebuit să se ivească pe planeta noastră. În acea zi, Toma Caragiu era liber. Nu avea repetiție la teatru, nici filmare, nici înregistrare, nici spectacol, nici lectură, nici probă de costum, nici vizionare.
0ra 9.30 – Toma Caragiu se urcă în mașina personală, alături de soție, și pleacă din București spre Periș.
ora 12.00 – mărturisește că vocea vechiului său prieten Chiriță, cu care vorbise la telefon cu o seară înainte, îi sunase trist în receptor. De aceea, se hotărăște să-i facă o vizită la Titu, la gospodăria avicolă. Acolo, la prietenul său, râde, cântă, povestește, e în vervă, întreține buna dispoziție, joacă biliard. Seara urma să participe la o petrecere, alături de echipa de filmare ce realiza primul tur de manivelă al filmului „Iarba verde de acasă“.
ora 15.00 – soția sa se plictisește și îl anunță că intenționează să plece în plimbare pe Valea Prahovei. Toma o privește mirat, tăcut, straniu, încât ea îl întreabă: „Ce te uiți așa la mine de parcă ți-ai lua adio? Te sun la nouă și jumate acasă…“.
ora 18.30 – unul din oaspeții aflați la Chiriță se oferă să-l ducă pe Toma Caragiu la București cu mașina sa. Sosiți în fața blocului, nu se îndură să se despartă, mai stau de vorbă la ușa liftului. Actorul locuia la etajul al II-ea.
ora 19.15 – Toma îi telefonează sorei sale, Geti, ca să-i spună că a adus de la Titu niște ficăței de pasăre proaspeți și o roagă să i-l trimită pe Dragoș, ca să ia pachetul. Își adora nepoții.
ora 19.22 – îl sună la telefon Cristian Popișteanu. După moartea lui Toma, acesta și-a amintit despre conversația avută: „Cum să-mi imaginez eu că telefonul lui a fost apelul de adio? Doar știam că are atâtea de făcut în lungul său drum, doar vocea lui era mai stenică precum oricând, doar tandrețea, grija și încurajările lui pentru refacerea sănătății mele erau mai copleșitoare ca până atunci. M-a rechemat peste câteva minute spre a mă înștiința că joacă în «O scrisoare pierdută», duminică, 6 martie, la matineul de la ora 10.00. Destinul intercepta ultima noastră convorbire. Doar m-a chemat pentru a mă anunța că se pregătea pentru apariția la o festivitate, sâmbătă seara; îmi vorbea cu responsabilitate sporită despre apropiatul turneu peste hotare; doar îmi proiecta – spre încântarea mea – crâmpeie dintr-un scenariu de prim-plan pe care-l pregătea cu bunii săi prieteni de la televiziune.”
ora 19.30 – îi telefonează lui Alexandru Bocăneț, anunțându-l că este acasă și că îl invită la el, să stea de vorbă, să discute despre proiectele lor.
ora 19.35 – îl sună Nicolae Susan și îl roagă să accepte să-i fie naș la apropiata-i nuntă. Toma îl poftește la el. „Voi trece pe la ora zece cu fata…“, îi spune Susan.
ora 19.50 – cineva sună la ușă. Actorul iese grăbit, din baie, cu halatul pe el. La ușă era nepotul Dragoș. Unchiul îl roagă să-l plimbe pe cățelul Puși câteva minute.
ora 20.00 – Dragoș revine cu Puși. Toma este îmbrăcat în cămașă roșie, în blugi prinși cu o centură lată sub burtă și încălțat cu ghetele lui de antilopă. Îi dă băiatului pachetul, iar acesta vrea să mai rămână în vizită. Unchiul îi spune că așteaptă pe cineva și că e destul de târziu pentru nepot, dar la insistențele acestuia, Toma cedează și îl mai lasă pe Dragoș să mai stea puțin.
ora 20.10 – Toma coboară la barul „Continental” să cumpere apă minerală și țigări. Barul nu e deschis, însă, actorul, fiind de-al casei, și iubit de toți, e servit imediat.
ora 20.25 – îl sună Sergiu Verona care-i propune să ia masa împreună la „Capșa”.
ora 20.30 – sosește Andu Bocăneț, care-i dă vestea că primul său film, “Gloria nu cântă”, unde Toma are rol principal, a ieșit din laborator. Actorul pune pe masă o sticlă cu whiskey, toarnă în două pahare, pentru a ciocni în cinstea evenimentului, deși Bocăneț nu bea. Sunt amândoi în sufragerie.
ora 20.40 – telefonează din nou Verona, care-i spune că a sosit la “Capșa “și că îl așteaptă acolo.
