Un informator al Securității a ajuns să primească salariu și pensie, deși timp de 14 ani nu a avut altă ocupație oficială decât colaborarea cu organele fostei Securități, potrivit unui caz prezentat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).
Documentele din arhive arată modul în care instituția a găsit soluții pentru a transforma activitatea de informator într-o formă de vechime în muncă, deși legal acest lucru nu era posibil.
Cum a trăit 14 ani doar din colaborarea cu Securitatea?
Potrivit CNSAS, bărbatul a fost informator al Securității între anii 1956 și 1970 și a fost remunerat din fondurile speciale destinate plății colaboratorilor. În toată această perioadă, el nu a avut un loc de muncă oficial.
Consiliul arată că timp de aproape 14 ani acesta „a trăit exclusiv din recompensele primite pentru informațiile furnizate”. Problema a apărut atunci când a realizat că activitatea sa nu poate fi considerată vechime în muncă și că, în aceste condiții, nu ar putea beneficia de drepturi de pensie.
Solicitarea făcută chiar către Securitate
În loc să urmeze procedurile obișnuite, bărbatul s-a adresat direct instituției pentru care lucrase informal. Potrivit relatării CNSAS, acesta a cerut Securității să îi rezolve problema vechimii în muncă.
„Legal, acest lucru era imposibil. Dar cine îl controlează pe controlor? Prin reprezentanții săi de prim rang, Securitatea decide să găsească soluții, chiar și ilegale, pentru vechiul ei informator”, se arată în prezentarea publicată de instituție.
Decizia luată de conducerea Consiliului Securității Statului
Situația a fost analizată oficial în anul 1970. Într-o notă-raport din 20 martie 1970, aprobată de vicepreședintele Consiliului Securității Statului, generalul-maior Constantin Stoica, s-a cerut rezolvarea situației privind vechimea în muncă a informatorului.
Documentul menționa că, din cauza „sarcinilor deosebite pe linia organelor noastre”, bărbatul nu a putut fi încadrat într-un alt loc de muncă, iar lipsa vechimii îi afecta atât drepturile salariale, cât și viitoarea pensie.
Soluția: subofițer și apoi angajat civil, pe hârtie
Pentru a rezolva problema, Securitatea a găsit o soluție administrativă care să transforme anii de colaborare în vechime oficială.
Astfel, perioada aprilie 1956 – august 1967 a fost considerată retroactiv drept activitate militară în cadrul Consiliului Securității Statului, cu gradul de plutonier. Ulterior, între august 1967 și mai 1970, bărbatul a fost trecut ca angajat civil al aceleiași instituții.
Această soluție a permis crearea unor documente oficiale care să justifice vechimea în muncă.
Carnet de muncă întocmit retroactiv
Un alt pas decis de conducerea instituției a fost întocmirea unui carnet de muncă cu dată retroactivă.
Direcția de personal a primit ordin să întocmească documentele astfel încât perioada în care informatorul colaborase cu Securitatea să fie inclusă în evidențele oficiale de muncă.
În același timp, au fost pregătite actele necesare pentru eliberarea unui livret militar și pentru trecerea acestuia în rezervă ca subofițer.
Documentele „Strict Secret” scoase la lumină
Cazul a devenit public după ce documentele din arhivele fostei Securități au fost analizate și prezentate de CNSAS. Acestea arată modul în care instituția a intervenit pentru a rezolva problemele administrative ale propriilor informatori.
Relatarea oferă o imagine rară asupra mecanismelor interne ale fostei Securități și asupra modului în care sistemul putea crea documente oficiale pentru a legitima activități care, în mod normal, nu ar fi putut fi recunoscute ca muncă.
