Pensionarul special. 😉 Există o ironie amară în multe dintre poveștile care ies astăzi din arhivele fostei Securități. Unele par desprinse dintr-o satiră, dar sunt documente oficiale, semnate, ștampilate și aprobate la cel mai înalt nivel.
Un astfel de caz a fost prezentat recent de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Povestea unui om care, timp de 14 ani, nu a avut o meserie în sensul clasic al cuvântului, dar a reușit totuși să obțină vechime în muncă, salariu și, în final, pensie. Singura lui „calitate” era aceea de informator al Securității.
În copilăria și adolescența mea, trăite total în sumbra epocă ceaușistă, când și pereții aveau urechi, auzisem despre astfel de „elemente” de care trebuia să ne ferim ca de dracu, pentru că imediat te turnau la Securitate. Ai zis ceva urât de cel mai iubit fiu al poporului? Pac, ai fost imediat pârât.
Îmi amintesc că și la mine în bloc erau anumite persoane bănuite de vecini că ar ciripi. Le ocoleam cu prudență. Și scârbă!
Glumele care spuneau adevărul
În anii comunismului circulau multe glume. Unele erau spuse în șoaptă, altele doar între prieteni foarte apropiați. Printre ele, una devenise aproape proverbială: reinterpretarea abrevierii PCR.
În limbajul popular, Partidul Comunist Român devenea „Pile, Cunoștințe, Relații”. O formulă ironică, dar extrem de exactă pentru modul în care funcționa sistemul.
În teorie, statul socialist promova egalitatea și legalitatea. Mvai, ce frumooos! Aplauze, vă rog! În practică, cine avea „conexiuni” sau era util sistemului putea ocoli cu ușurință regulile. Legile existau, dar existau și scurtături. (Ca și azi!)
Iar atunci când cineva „de-al casei” avea o problemă, apărea soluția universală: „Se rezolvă.”
Turnătoria, singura ocupație
Cazul descoperit în arhivele CNSAS îl privește pe un individ obscur, Dragomir Mihai, pe numele lui, un informator care, între anii 1956 și 1970, a colaborat cu organele Securității.
Documentele arată că, în toată această perioadă, el a trăit exclusiv din recompensele primite pentru informațiile furnizate. Nu avea alt loc de muncă oficial și nici un carnet de muncă.
După aproape 14 ani în care a furnizat informații poliției politice, omul a realizat o problemă destul de serioasă: activitatea lui nu conta drept vechime în muncă.Iar fără vechime, nu există pensie, chiar și în „iepoca dă aur”.
Problema pensiei
La un moment dat, ciripitorul a decis să rezolve problema direct la sursă. S-a adresat chiar instituției pentru care lucrase în tot acest timp: Securitatea.
Din punct de vedere legal, situația nu putea fi rezolvată. Informatorii nu erau angajați ai statului, iar activitatea lor nu putea fi considerată muncă.
Dar sistemul avea propriile reguli.
Într-o notă-raport din 20 martie 1970, aprobată de vicepreședintele Consiliului Securității Statului, general-maior Constantin Stoica, se explică faptul că informatorul „nu a fost încadrat în alt loc de muncă” deoarece avea „sarcini deosebite pe linia organelor noastre”.
Cu alte cuvinte: omul nu muncise nicăieri pentru că… prestase pentru ei.
Cariera inventată
Soluția găsită de Securitate a fost simplă și eficientă. Și pun pariu că nu singura!
Perioada aprilie 1956 – august 1967 urma să fie considerată „activitate militară în cadrul Consiliului Securității Statului”, cu gradul de plutonier.
Ulterior, perioada august 1967 – mai 1970 urma să fie trecută drept „activitate civilă în aceeași instituție”. Astfel, cei 14 ani de colaborare deveneau, în acte, o carieră completă. Merita o pensie, nu?
Direcția de personal trebuia să întocmească și un carnet de muncă retroactiv, iar pentru a închide cercul birocratic, informatorul urma să fie trecut și în evidențele militare ca subofițer în rezervă.
Totul aprobat prin documente marcate „Strict Secret”.
Ce nu apare în documente?
Hârtiile din arhive descriu cazul ca pe o simplă problemă administrativă. O situație de vechime în muncă ce trebuia rezolvată. Dar ele nu spun nimic despre partea nevăzută a poveștii. Nu spun câte note informative a scris acest „muncitor”. Nu spun câți oameni au fost anchetați după denunțurile lui. Nu spun câți au fost concediați, arestați sau trimiși în închisoare. Nu spun câte familii au fost destrămate. Câți copii au rămas fără părinți. Toate astea ni le putem îmagina noi.
Pentru sistem, acestea erau doar „sarcini”. Pentru cei vizați, erau vieți distruse.
Răsplata sistemului
La finalul acestei povești, sistemul și-a răsplătit omul. Anii de turnătorie au devenit vechime în muncă. Colaborarea informală a devenit carieră. Iar cariera a devenit, inevitabil, pensie. Un tip de pensie specială înainte ca termenul să devină celebru în România postcomunistă. Diferența este că, în acel sistem, privilegiile nu erau votate în Parlament. Ele erau aprobate în birouri închise, prin note „Strict Secret”.
Și, de cele mai multe ori, rezumate într-o frază simplă: „Se rezolvă.”
DFM 9 martie 2026
Strict secret
Cabinet vicepreședinte
Nr. 0011794 / 28.04.1970
APROB
PREȘEDINTELE CONSILIULUI SECURITĂȚII STATULUI
(Semnătura indescifrabilă)
Ion Stănescu
Nr. 01412
din 12.05.1970
NOTĂ – RAPORT
privind modalitatea rezolvării situației vechimii în muncă a unui informator al Direcției a I-a.
Prin nota-raport nr. 00134407 din 20.03.1970 aprobată de tov. vicepreședinte al Consiliului Securității Statului General-maior Constantin Stoica, Direcția I și Direcția personal au primit ordin să soluționeze situația privind vechimea în muncă a informatorului DRAGOMIR MIHAI pentru perioada 1956-1970 cât a fost informatorul organelor noastre și remunerat din fondurile speciale destinate în acest scop.
Raportăm că în această perioadă de aproape 14 ani, având de rezolvat sarcini deosebite pe linia organelor noastre, sus-numitul nu a fost încadrat în alt loc de muncă, astfel că în prezent acești ani nu-i sînt recunoscuți ca vechime în muncă, ceea ce influențează în mod negativ asupra drepturilor de salariu ce i s-ar acorda în situația unei noi angajări, precum și asupra drepturilor de pensie ce i se vor stabili când va îndeplini condițiile prevăzute de legislația în vigoare.
Analizând modul de rezolvare a situației sus-numitului, în sensul de a i se recunoaște ca vechime în muncă cei 14 ani cât a adus servicii organelor noastre și când din cauza acestor sarcini nu a mai putut fi încadrat într-un alt loc de muncă se impune ca această perioadă să-i fie considerată ca angajat al Consiliului Securității Statului, ca militar (subofițer) și angajat civil.
Propunem ca un număr de ani din această perioadă să-i fie considerați ca militar deoarece numai ca angajat civil se creează unele implicații privind întocmirea carnetului de muncă, rezolvarea situației militare ca rezervist, etc.
Astfel, dacă i s-ar considera toată perioada 1956-1970 numai ca angajat civil ar trebui să posede carnet de muncă tip R.P.R. ce s-a eliberat pentru toți angajații în perioada 1960-1961. Aceasta nu se poate realiza în prezent deoarece nu mai sînt imprimate din cele folosite în acești ani fiind înlocuite cu noul tip introdus după schimbarea denumirii statului în R.S.R. și cu care ocazie i s-au mai adus și alte modificări. Confecționarea unui imprimat de către Direcția a VIII-a care să fie folosit în acest scop ar duce la situația ca pe plan național să existe două carnete de muncă cu aceeași serie și număr și cu timpul ar putea da naștere la unele suspiciuni și cercetări din partea organelor însărcinate cu confecționarea și evidența acestor documente.
Pentru rezolvarea celor raportate în prezenta notă cu privire la vechimea în muncă a informatorului DRAGOMIR MIHAI propunem să se aprobe următoarele măsuri:
a). Perioada aprilie 1956 – august 1967 să-i fie considerată ca subofițer cu grad de plutonier în Consiliul Securității Statului și emiterea unui ordin al șefului Direcției a I-a de trecere în rezervă a sus-numitului.
b). Perioada august 1967 – mai 1970 să-i fie considerată ca angajat civil în Consiliul Securității Statului. În acest sens este necesar să se emită un ordin al șefului Direcției a I-a de angajare începînd cu luna august 1967 și un alt ordin de desfacere a contractului de muncă și transferare în altă instituție.
c). Pe baza actelor de vechime ce le posedă pentru perioada lucrată anterior anului 1956, Direcția personal să-i întocmească carnetul de muncă cu o dată retroactivă, respectiv 1967, în care să-i fie cuprinsă și perioada cît îl considerăm ca subofițer activ în C.S.S. urmînd ca la transferarea într-un alt loc de muncă să i se înscrie și ultima perioadă (1967-1970) propusă ca angajat civil.
d). Pentru a fi luat în evidența centrului militar ca subofițer de rezervă, Direcția personal să-i întocmească formele necesare pentru eliberarea livretului militar.
Dacă sînteți de acord cu cele raportate, rugăm să aprobați prezenta notă-raport.
