Securitatea, aparatul de represiune al regimului comunist, denumit oficial Departamentul Securității Statului (DSS), avea aproape 15.000 de angajați la finalul anilor 1980, arată noi documente publicate luni de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). Documentele originale, datate 24 septembrie 1988, se găsesc într-un dosar păstrat la cabinetul șefului Securității, generalul Iulian Vlad, și arată dimensiunea exactă a temutului serviciu comunist.
Datele prezentate în premieră de CNSAS cuprind întregul aparat al Securității: 14.629 de angajați, dintre care 8.760 în aparatul central și în trupele de securitate, și 5.869 în aparatul teritorial. Totalul include și personalul muncitor civil - aproximativ 1.200 de persoane fără grad militar, formate din muncitori calificați și tehnicieni în atelierele de producție și întreținere a tehnicii operative speciale, șoferi, personal administrativ, specialiști în telecomunicații, constructori, precum și dactilografe și secretare, potrivit CNSAS.
Structura teritorială a Securității
Din punct de vedere geografic și operațional, DSS era împărțit în aparatul central (București), Trupele de Securitate și aparatul teritorial (județe și Securitatea Municipiului București - SMB). Cei mai mulți lucrători ai Securității se aflau în aparatul central din București - 6.023 de cadre, adică 41,17% din totalul angajaților. Trupele de Securitate (Comandament și Unități) însumau 2.737 de cadre (18,71% din total), iar aparatul teritorial, format din cele 40 de județe și SMB, avea 5.869 de cadre (40,12% din total).
Aparatul central „concentra cel mai puternic nucleu informativ, tehnic și de analiză din țară. Aici erau rulate marile dosare de spionaj, contraspionaj, filaj centralizat și interceptări la nivel național”, potrivit CNSAS. Cele mai mari structuri ale aparatului central erau Direcția a IV-a (Contrainformații Militare), cu 1.022 de cadre, și Unitatea Specială „F” (Filaj), cu 745 de cadre, în timp ce unitatea de elită USLA (Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă) avea sediul și grosul forțelor, 772 de cadre, tot în Capitală.
Trupele de Securitate reprezentau componenta militarizată - infanterie, pază la obiective speciale, intervenție în caz de revoltă populară - cu unități dislocate strategic pe întreg teritoriul țării, pentru a asigura controlul rapid în caz de criză. Din aceste trupe a făcut parte și actualul șef al Serviciului de Protecție și Pază, Lucian Pahonțu, despre care Recorder a scris recent că a fost în dispozitivele militare de la Intercontinental pe 21 decembrie 1989, dar și la Universitate, în timpul Mineriadei din iunie 1990.
La nivel teritorial, Securitatea Municipiului București avea un efectiv de 557 de cadre, cea mai mare unitate teritorială din țară, în timp ce cele 40 de Inspectorate Județene împărțeau restul de 5.312 cadre - o medie de aproximativ 132 de cadre pe județ. Constanța, Timiș și Prahova depășeau fiecare 260 de cadre, în timp ce județe mai mici, precum Ialomița, Covasna sau Sălaj, abia treceau de 70-80 de cadre.
Direcțiile Securității
Din punct de vedere operativ, angajații erau distribuiți pe direcții informative. Direcția I (Informații Interne) avea 103 angajați, responsabili de coordonarea, analiza și sinteza informațiilor politice, sociale și culturale, supraveghind conformarea ideologică a populației. Direcția II (Contrainformații în Sectoarele Economice) avea 152 de angajați, care asigurau supravegherea informativă a fabricilor, uzinelor și infrastructurii economice. Direcția III (Contraspionaj) avea 213 angajați, dedicați monitorizării reprezentanțelor străine și rețelelor de spionaj extern.
Unitatea Specială „T” (Interceptări și ascultări) reprezenta, potrivit CNSAS, un „colos tehnologic” de sine stătător, cu 466 de angajați care deserveau direct aparatele locale de ascultare a telefoanelor și de control ambiental. Unitatea Specială „F” (Filaj, observație stradală și investigații) avea 745 de angajați, echipe mobile destinate urmăririi persoanelor considerate periculoase de regim, iar Unitatea Specială „S”, care controla corespondența scrisă, avea 356 de angajați la nivel central, cu birouri secrete amplasate, de regulă, în incinta oficiilor poștale județene mari.
Câte femei lucrau în Securitate?
Cifrele publicate de CNSAS arată că, la data de 24 septembrie 1988, în Departamentul Securității Statului erau încadrate 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din totalul angajaților: 954 în aparatul central (15,83% din cadrele centrale), 254 în Trupele de Securitate (9,28%) și 1.089 în structurile teritoriale (18,55%). „Ponderea generală de 15,70% demonstrează că, deși femeile dețineau un rol numeric important pe anumite nișe tehnice și administrative, la nivel global întregul aparat de Securitate rămânea o structură controlată și operată în proporție de 84,30% de bărbați”, notează CNSAS, într-o analiză care se adaugă altor documente recente prezentate de instituție despre funcționarea internă a aparatului represiv.
La nivel național, doar 0,95% dintre femeile din Securitate dețineau o funcție de conducere, restul de 99,05% ocupând funcții de execuție. „În total, în întregul aparat (central, trupe și teritoriu) existau 22 de femei în funcții de conducere (11 la centru și 11 în teritoriu), ceea ce reflectă accesul extrem de redus al femeilor la structurile de decizie din Securitate”, potrivit CNSAS.
