Ideea acestei postări mi-a venit în urma unui articol recent din Ziarul Financiar care încerca să răspundă întrebării din titlu. Articolul oferea ca principală explicație lipsa investițiilor semnificative, comparații fiind făcute cu alte companii din domeniul energiei precum Petrom sau Romgaz.
Eu cred că e vorba de mai mult decât atât. Pentru că, la urma urmei, investițiile nu ar trebui să fie un scop în sine, ci un mijloc de a atinge obiectivele pe care o companie și le-a propus. Iar când vorbim de companii care activează în domeniul energiei, având în vedere complexitatea proiectelor și timpul necesar finalizării, vorbim în principiu de obiective pe termen lung.
Ceea ce ne duce la întrebarea extrem de importantă la care cred că Hidroelectrica încă trebuie să răspundă în fața investitorilor actuali și potențiali. Care sunt obiectivele pe termen lung ale companiei sau, mai degrabă, care este viziunea conducerii companiei și a CS-ului în legătură cu viitorul Hidroelectrica? Iar numele companiei cred că este departe de a oferi un răspuns de la sine înțeles.
Un răspuns credibil și pertinent la o astfel de întrebare este esențial pentru succesul pe termen lung al companiei și pentru predictibilitatea atât de dragă investitorilor. Căci, trebuie să recunoaștem că o companie atât de dependentă de regimul hidrografic și pluvial nu oferă prea multă predictibilitate. Iar în viitor, va oferi, probabil, și mai puțină.
Ceea ce Hidroelectrica trebuie să explice foarte clar investitorilor este care va fi efectul preconizat al schimbărilor climatice asupra regimului hidrografic din România și cum își propune compania să se protejeze de astfel de riscuri prin diversificarea surselor de energie. 2025 oferă o mostră în ce privește provocările cărora Hidroelectrica va trebui să le facă față în viitor, în lipsa unei diversificări a surselor de energie.
Viziunea, obiectivele pe termen lung și strategia asociată pe care investitorii le așteaptă de la companie ar trebui să explice concret cum va arăta mixul de energie regenerabilă al companiei peste 10 ani, pașii de parcurs pentru a-l atinge, termenele și, da, în final, valoarea investițiilor/achizițiilor preconizate, precum și sursa lor de finanțare.
Acest proces de planificare strategică pe termen lung ar fi esențial inclusiv din perspectiva discuției legate de vânzarea de noi acțiuni ale Hidroelectrica la bursă. În funcție de valoarea și structura investițiilor s-ar putea decide dacă acțiunile vor fi vândute de statul român pentru a acoperi cheltuieli bugetare, dacă acțiunile vor fi emise de Hidro pentru a-și finanța proiecte ambițioase de diversificare energetică prezente în strategie sau dacă obiective duale ar necesita o abordare mixtă.
Un alt element care preocupă, probabil, investitorii este măsura în care acceptarea unui număr nelimitat de clienți retail este o decizie care are o rațiune de business sau decizia este guvernată de alte criterii ne-economice precum protecția socială. Este o întrebare cu atât mai legitimă cu cât afirmații legate de limitarea la un moment dat a numărului de clienți retail sau necesitatea creșterii prețului au răzbătut în diferite momente dinspre Hidroelectrica în spațiul public, pentru a fi ulterior retrase. Asta este preocupant pentru că astfel de afirmații nu sunt lipsite de sens economic.
