Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Economie

Eșec de jumătate de miliard de euro în stocarea energiei

O analiză semnată de expertul Cosmin Păcuraru arată că România a cheltuit aproape o jumătate de miliard de euro pe hidrocentrale cu pompaj care, doisprezece ani mai târziu, nu pot stoca eficient energie.

de Dana Mateescu · · Asistat de AI ·

Baraj hidroenergetic pe un râu din România
Baraj hidroenergetic pe un râu din România

România figurează în statistici cu o capacitate teoretică de 291,5 MW pentru stocarea energiei prin hidropompaj, dar sistemul energetic național are, în prezent, o capacitate funcțională aproape inexistentă. Potrivit unei analize a expertului în energie Cosmin Păcuraru, publicată de Adevărul, statul a cheltuit până acum aproximativ o jumătate de miliard de euro pe investiții și retehnologizări care nu oferă, în practică, serviciul energetic pentru care au fost concepute.

Investiția de pe Oltul Inferior, de trei ori mai costisitoare decât planul inițial

În 2014 au fost inaugurate cinci hidrocentrale retehnologizate pe Oltul Inferior — Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rușănești și Izbiceni — prezentate drept prima amenajare hidroenergetică cu acumulare prin pompaj din România. Contractul inițial cu compania germană Andritz fusese de 123 de milioane de euro, dar valoarea finală a investiției a ajuns la circa 400 de milioane de euro, pentru o capacitate instalată de aproximativ 200 MW.

Doisprezece ani mai târziu, potrivit lui Cosmin Păcuraru, capacitatea de stocare prin pompaj a acestor centrale este aproape zero. Configurația actuală a sistemului hidrotehnic nu permite o exploatare economică eficientă, iar regimul de pompaj ar deveni funcțional abia odată cu finalizarea centralei de la Islaz, proiect estimat pentru anul 2030.

Ce ar fi putut însemna proiectul pentru facturi

Expertul estimează că, dacă ar fi funcționat conform proiectului, instalația ar fi putut avea o capacitate de aproximativ 300 MW, cu o autonomie de 5 până la 10 ore, echivalentul a 1.500-3.000 MWh. Este o valoare redusă față de necesarul României, estimat de Păcuraru între 10.000 și 30.000 MWh, dar consideră că, chiar și în aceste condiții, o reducere de circa 10% a prețului energiei ar fi reprezentat un beneficiu semnificativ pentru consumatori.

Cerere de răspundere penală și schimbări instituționale

Păcuraru cere tragerea la răspundere a celor responsabili de nerealizarea obiectivelor asumate și angajarea de specialiști competenți în Ministerul Energiei. El susține că instalațiile de pe Oltul Inferior ar trebui reevaluate tehnic, având în vedere că au trecut doisprezece ani de la inaugurare.

În opinia expertului, schimbarea legislației privind achizițiile publice și managementul corporativ, alături de sancționarea efectivă a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile — fie membri ai consiliilor de administrație, directori sau miniștri — ar reduce numărul persoanelor numite în funcții de conducere fără competențele necesare.

Diferența dintre stocarea prin hidropompaj și cea în baterii

Păcuraru explică că stocarea prin hidropompaj este potrivită pentru energie de mare putere, cu o durată de viață de aproximativ 100 de ani, și ar trebui gestionată de Transelectrica. Stocarea în acumulatori, în schimb, este specifică rețelelor de distribuție și are o durată de viață de maximum 20 de ani. Din această diferență, expertul conchide că sistemul energetic național are nevoie de o arhitectură nouă, care să integreze producția, transportul, distribuția și stocarea, pentru a permite autosuficiență energetică la nivel local sau regional — un model pe care îl vede deja aplicat în Ucraina, țară care, în plin război, contribuie totuși la alimentarea României cu energie electrică.

Alte 91,5 MW consemnate doar în statistici

Pe lângă cei aproximativ 200 MW de pe Oltul Inferior, România mai are în evidențe alte 91,5 MW de instalații hidroenergetice cu pompaj: 61,5 MW la stațiile Petrimanu, Jidoaia și Lotru-Aval, 20 MW la Gâlceag, în județul Alba, și 10 MW la Săcuieu, în județul Cluj. În 2025, Hidroelectrica a semnat un contract de 97,88 milioane de euro pentru retehnologizarea stațiilor de pe Lotru. Adunată cu investiția de pe Oltul Inferior, suma totală se aproprie de jumătate de miliard de euro, într-o capacitate care, potrivit lui Păcuraru, nu poate fi folosită eficient în regim de pompaj atunci când sistemul are nevoie de ea.

Avertismentele de la inaugurare, ignorate timp de un deceniu

La inaugurarea din 2014, ministrul Energiei de atunci, Răzvan Nicolescu, declarase că România dispune, „într-o manieră operațională”, de 200 MW prin pompaj. În aceeași perioadă, administratorul judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, avertizase public că costurile ridicate ale retehnologizării riscau să facă centralele nerentabile și că funcția de pompaj ar putea rămâne neutilizabilă. Cosmin Păcuraru arată că aceste avertismente nu au schimbat modul în care proiectul a fost prezentat public, iar astăzi, în 2026, instalația nu poate fi exploatată în regimul de stocare pentru care fusese construită.

Potrivit expertului, problema nu este tehnologia în sine — hidrocentralele cu pompaj rămân una dintre soluțiile mature de stocare la scară largă pentru sistemele cu producție variabilă din surse regenerabile — ci faptul că investiția a fost făcută înainte de a fi asigurate condițiile tehnice și economice necesare funcționării ei profitabile.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.