Privind la intensitatea in crestere a dezbaterilor pe tema bugetului României, imi vine in minte acea scena din desenul animat Tom și Jerry in care, aflati intr-o cabana izolata de zapada, isi bat capul și se lupta ca să imparta un bob de mazare in doua pentru a supravietui.
Este exact ceea ce politicieni, experti și analisti incearca sa faca, nu de saptamani sau luni, ci de ani de zile cu bugetul României, cand, de fapt, diagnosticul este dureros de simplu. Nu ai cum sa ai servicii publice și infrastructura de nivel european cu un budget care nu are absolut nimic de a face cu tarile europene. Din punctul de vedere al marimii, veniturile fiscale ale bugetului României sunt pur și simplu din cu totul alt “film„. (De desene animate daca vreti…).
“Este România condamnata la succes?" prezentam un grafic care, intr-un mod izbitor, pozitiona România ca fiind iesita total din plutonul tarilor europene din punctul de vedere al deficitelor gemene: cel bugetar și cel de cont curent (al balantei externe). Nu intamplator, România se remarca in Europa și din punctul de vedere al veniturilor fiscale raportate la PIB, adica la marimea economiei.
Fara doar și poate, evaluari și ajustari ale cheltuielilor bugetare sunt absolut necesare din motivul optimizarii utilizarii resurselor și din motive etice. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece. Nu așa se va rezolva ajustarea imensului deficit bugetar și subfinantarea educatiei, sanatatii sau infrastructurii. Pentru că daca luam, de exemplu, cheltuielile cu sanatatea și educatia și le raportam la veniturile bugetare (nu la PIB!), vom vedea ca procentele sunt similare celor mai avansate tari occidentale din Europa care exceleaza pentru acest gen de servicii.
Cum pot fi crescute veniturile fiscale cu 30%? Din trei directii: eliminarea evaziunii fiscale, eliminarea exceptiilor fiscale și, da, cresterea unor taxe și impozite. Iar usurinta implementarii masurilor este inversa dezirabilitatii lor. Insa este o iluzie faptul ca România va putea furniza servicii publice de calitate și ca se va putea dezvolta fara o convergenta graduala a taxelor și impozitelor catre nivelul european. O economie care nu poate creste sau nu poate atrage capital strain decât prin impozite mici are o mare problema structurala și de atractivitate care se cere a fi diagnosticata și abordata urgent. Este o dilema pe care decidentii politici împreună cu mediul de afaceri trebuie sa o discute și sa o lamureasca cat mai curand, Vrem un paradis fiscal sau o tara care sa continue sa se dezvolte și cand finantarea europeana va inceta?
In final, intrebarea de 1000 de puncte pentru cei care vor conduce tara este: cine va suporta cu predilectie aceasta crestere de taxe și impozite in scopul reducerii deficitului? Pentru că regimul fiscal și modul lui de aplicare a fost una dintre sursele polarizarii extreme a societatii și a frustrarii care s-a revarsat in societate: prin averile facute din evaziune fiscala sau prin abuzarea exceptiilor fiscale, prin discrepanta de impozitare dintre munca și capital, prin serviciile publice de proasta calitate ca urmare a subfinantarii lor.
