Evolutiile economice ale României din ultimele decenii ne arata o incapacitate cronica de a avea politici fiscale cu sens economic. Și cand spun asta, ma refer la evaziunea fiscala care niciodată nu a fost curmata cu adevarat, ma refer la cadourile și exceptiile fiscale acordate fara noima, pe criterii de apartenenta la grupuri profesionale și nu tinand cont doar de nivelul veniturilor, ma refer la impozitarea dezechilibrata a muncii și capitalului și, in ultima instanta, la indiferenta cu care a fost tratat faptul ca România are cele mai mici venituri raportate la PIB din UE.
In egala masura, bugetul României a avut in mod constant nu doar o problema cantitativa, ci și una calitativa, daca tinem cont de modul sub-optim in care au fost alocate resursele bugetare de-a lungul timpului. Iar aici am in vedere prioritizarea consumului asupra investitiilor, in timp ce putinii bani pentru investitii au fost alocati pe criterii neeconomice, la preturi de multe ori supraevaluate sau in proiecte fara efecte de angrenare in economie.
Strategia fiscala a României a sfarsit in succesiunea de politici fiscale traditional prociclice. In perioade faste economic, cand veniturile bugetare au crescut, cheltuielile bugetare au crescut și ele, mai ales pentru alimentarea consumului. Apoi, in momente de scadere economica, au fost necesare ajustari fortate, de tip soc, care nu au facut decât sa adanceasca și mai mult economia in recesiune. Astfel, economia României a sfarsit prin a fi una dintre cele mai volatile din Europa.
Iar cuvantul “fortate" este esential pentru a intelege lipsa de apetit pentru o politica fiscala care sa promoveze o strategie de dezvoltare pe termen lung, in dauna unor castiguri economice și politice pe termen scurt. Cand au fost bani, s-au dat cu amandoua mainile, cand n-au fost bani ne-am imprumutat la dobanzi ridicate și, de abia cand nu a mai vrut nimeni sa ne imprumute, am facut o serie de corectii brutale pentru care, nu-i așa, i-am invinuit pe altii.
Ultimul exemplu in aceste sens este bugetul anului trecut. Cresterea economica și veniturile bugetare peste asteptari au fost insotite de cresterea pe masura a cheltuielilor bugetare, chiar daca pastrarea acestora din urma in limitele planului initial ar fi sprijinit o reducere mai rapida a deficitului bugetar. Cat de util ar fi fost ca in contextul geopolitic actual sa avem de finantat un deficit mai mic… Din pacate și aceasta situatie este un déjà vu, daca ne gandim la deficitele bugetare mari cu care am fost surprinsi de criza din 2008 sau de pandemie.
Apetitul traditional al decidentilor romani pentru a cheltui din budget mai mult decât incaseaza, capata o noua valenta odata cu perspectiva cresterii substantiale a veniturilor bugetare prin exploatarea resurselor de gaze din Marea Neagra. Intrebat la un moment dat, un prim ministru recent al României spunea ca in locul includerii veniturilor din exploatarea gazelor intr-un fond suveran, ar prefera sa le foloseasca la reechilibrarea bugetului. Ulterior, confruntat cu o crestere a veniturilor bugetare printr-o crestere economica peste asteptari, a dat reechilibrarea pe cresterea cheltuielilor bugetare.
Problema majora pe care cred ca ar trebui sa o avem in vedere este ca lipsa unei traditii a prudentei bugetare face ca, odata ce bugetul va incepe sa incaseze taxele substantiale provenite din exploatarea gazelor din Marea Neagra, traditionalele excese bugetare pot transforma România intr-un studiu de caz al “blestemului resurselor". Aceasta sintagma sintetizeaza o situatie contra intuitiva cu care se confrunta tarile bogate in resurse naturale. In loc ca existenta unor astfel de bogatii naturale sa accelereze dezvoltarea economica, administrate de cele mai multe ori intr-un mod ineficient și populist, ele au sfarsit prin a deveni o piatra de moara. Una dintre importantele cauze care au dus la aceste consecinte a fost considerata a fi slabiciunea institutiilor statului, care au permis ca sumele considerabile de bani sa fie sifonate prin coruptia elitelor, dar și prin “coruperea" populatiei.
Imi amintesc de o vizita facut in Kazakhstan in calitate de analist al bancii ABN AMRO, o tara mare exportatoare de hidrocarburi, uraniu și alte materii prime. Cei mai straluciti profesionisti erau angajati in sectorul public, cele mai mari salarii erau platite in sectorul public, toata lumea era disperata sa se angajeze in sectorul public. Astfel, sectorul privat era vaduvit de resursele necesare ce i-ar fi permis stimularea antreprenoriatului, inovatiei și, in ultima instanta, progresul economic și tehnologic in industrii alternative. Priviti in lume și identificati cati dintre marii exportatori de materii prime au un sector economic care a dovedit ca e capabil de dezvoltari tehnologice semnificative. Desi, nu de resurse financiare au dus lipsa. Doar ca aceste resurse financiare nu au fost investite, ci doar consumate, de cele mai multe ori pe produse importate din tarile sarace in materii prime, dar extrem de bogate tehnologic.
România pare sa aiba toate ingredientele pentru a se inscrie pe aceast traiectorie periculoasa. Presa economica a sesizat ritmul sustinut al angajarilor in sectorul bugetar din ultimii ani, doar in ultimele 6 luni, numarul acestora crescand cu 32.000 de noi angajati. Ani la rand, cresterile salariale din sectorul bugetar au depasit substantial cresterile din sectorul privat, ducand la o migratie din zona privata catre zona bugetara. In contextul unei piete a muncii deja tensionate, statul roman practic priveaza prin angajari sectorul privat de resursa umana necesara dezvoltarii economice. In paralel, vedem cresteri de beneficii și indemnizatii, presiuni pentru exceptarea de la plata taxelor ale unor categorii profesionale sau pentru includerea altora in categoria pensiilor speciale.
Cu alte cuvinte, vedem un festival al masurilor menite sa stimuleze consumul, intr-un context bugetar deja dificil. Mai rau, vedem planuri de acordare de beneficii folosind bani europeni. Toate acestea prezinta riscul major al transformarii unei inflatii pe parte de oferta, intr-o inflatie pe parte de consum.
Faptul ca de-a lungul timpului majorarile veniturilor bugetare au fost “arse" cu promptitudine, cred ca ar trebui sa ne faca sa fim extrem de preocupati. Exista riscul real ca lipsa intelepciunii va face ca explozia veniturilor bugetare din exploatarea gazelor din Marea Neagra sa fie insotita de o explozie fara noima a cheltuielilor bugetare. O astfel de abordare i-ar asigura României o intrare in categoria tarilor blestemate și nu binecuvantate cu resurse naturale.
Un weekend placut!
