Discutiile pe tema deficitului bugetar sunt la intensitate maxima. Și, cand emotiile prevaleaza, dispar nuantele, iar rigoarea devine facultativa. Leitmotivul zilei este scaderea cheltuielilor publice, adica a cheltuielilor bugetare, ca principal sau chiar exclusiv mijloc de micsorare a deficitului bugetar.
Inainte de a lua in discutie un astfel de plan, haideti sa vedem unde se afla România din acest punct de vedere in raport cu alte tari din UE.
In acest conditii, cred ca o intrebare legitima ar fi: de ce ar trebui ca cheltuielile bugetare sa fie micsorate daca ele sunt deja printre cele mai scazute in UE. Cum putem sa ne imaginam ca vom avea avea servicii publice la standarde europene cu un buget la coada clasamentului din UE? Astfel de asteptari sunt total nerealiste.
Obiectivul corect este acela ca cheltuielile bugetare ar trebui reprioritizate, optimizate, prin relocarea de fonduri din zonele in care cheltuielile sunt excesive și nejustificate, catre capitolele bugetare sub finantate. Cu alte cuvinte, structura de cheltuieli a bugetului ar trebui reformata.
Din acest tablou decurg o serie de consecinte importante.
Ipoteza ca deficitul bugetar se rezolva din economii presupune faptul ca serviciile publice subfinatate vor ramane in continuare in acesta situatie, ceea ce nu este de dorit.
așa cum am aratat intr-un comentariu precedent