Cei care studiaza stiinte comportamentale știu ca mintea umana este deseori tentata ca, fiind confruntata cu prea multe informatii sau decizii complexe, sa incerce din comoditate sa supra-simplifice lucrurile. De aici, o serie de tendinte care, in procesul de prognozare sau decizie, pot duce intr-o directie eronata sau catre concluzii incorecte.
Acesta este motivul pentru care, atunci cand vine vorba de prognoze, exista o tendinta puternica de a le face prin extrapolarea evolutiilor recente, indiferent ca vorbim despre prognoze microeconomice (vanzari, profitabilitate etc.) sau prognoze macroeconomice (crestere economica, nivel de trai etc.). Inversarile de tendinta sunt foarte rar anticipate și, cu atat mai putin, pozitionate corect in timp. Din aceasta categorie fac parte și recesiunile economice. până la urma, slabiciunea umana careia par sa ii cada prada expertii este ca mai bine gresesti cot la cot cu multi altii, decât sa risti sa te faci de ras de unul singur.
Aceste ganduri mi-au revenit in minte privind la apetitul cu care se vorbeste in ultimele luni despre cresterea de neabatut de care se va bucura economia romaneasca in urmatorul deceniu. Unii ziaristi sau analisti considera ca dublarea economiei romanesti in urmatorii 8-10 ani este inevitabila, plecand de la principiul ca ritmul de crestere al ultimilor ani va fi replicat și in anii urmatori. Astfel, se anticipeaza ca România va urca in topul celor mai mari economii europene pentru a concura prin PIB/capita cu tarile dezvoltate ale continentului.
Pot sa inteleg optimismul, prefer realismul, dar refuz și critic triumfalismul. Deoarece astfel de prognoze triumfaliste sunt periculoase prin faptul ca creeaza iluzia existentei unui destin inevitabil al României, indiferent de calitatea deciziilor pe care conducatorii ei le vor lua. Este o abordare riscanta, atata vreme cat are ca fundament ideea ca nici in trecut deciziile n-au fost optime, și in trecut s-au facut greseli, nici in trecut n-am condus tara ca la carte, nici in trecut nu am atras toate fondurile europene disponibile, dar iata, totusi, in ce ritm a crescut economia… Falsa concluzie este ca lipsa de rigoare nu are cum sa ne pedepseasca nici in viitor, pentru că România este “condamnata„ la avea succes.
