Intr-un comentariu facut la sfarsitul lui 2016 intitulat “Razboiul secolului care ne va defini viitorul", remarcam ca globalizarea a dus la ruperea echilbrului de tip win-win dintre doi factori de productie esentiali: Munca și Capitalul. In esenta, explicam ca, in timp ce globalizarea a crescut intr-un mod exploziv oportunitatile/cererea pentru capital, oferta de capital a ramasa mai degraba limitata și extrem de selectiva, avand ca urmare o putere de negociere semnificativa, cu forta de munca, cu guvernele, cu institutiile internationale. Aceasta a dus la doi castigatori și un perdant al globalizarii. Elitele detinatoare de capital și forta de munca din tarile emergente au castigat, iar forta de munca din tarile dezvoltate a fost defavorizata.
Statisticile economice au indicat in contextul globalizarii o stagnare și chiar un declin al bunastarii clasei de mijloc din tarile dezvoltate, o continua imbogatire a elitelor și iesirea din saracie a unei parti semnificative a populatiei din tarile emergente, cap de lista fiind China. Cu alte cuvinte, tendinta a fost de micsorarea a polarizarii economice internationale și de crestere a polarizarii economice “intranationale" in tarile dezvoltate.
In acelasi context, mai spuneam ca singura arma ramasa la dispozitia Muncii era votul, in conditiile in care, indiferent de avere, fiecare individ are dreptul la un vot. Iar exersandu-și acest drept ca semn de protest, masele dezavantajate economic au adus in prim-plan forte politice nationaliste sau extremiste. Mai remarcam și faptul ca frustrarea economica a maselor a fost redirectionata intr-un mod abil spre teme mai degraba ne-economice, astfel de forte politice venind la putere prin promovarea unor teme legate de emigranti, apartenenta la UE, amenintarea Chinei și așa mai departe. Inechitatile economice in crestere din tarile dezvoltate și faptul ca randamentul in crestere obtinut de capital s-a reflectat intr-un mod limitat in tarile de povenienta nu au dus la initiative nici in campaniile populistilor, nici in ale nationalistilor. Aduceam ca exemplu pe presedintele Trump, declarativ un politician preocupat de bunastarea gulerelor albastre, care insa a gasit de cuvinta sa scada impozitele pentru cei mai bogati americani.
Mentionam și faptul ca acest lucrul poate nu ar trebui sa mire avand in vedere influenta marcanta pe care cercurile de afaceri o au asupra partidelor din tarile dezvoltate. In acest context, mentionam ca, probabil, Munca a ramas fara munitie in “Razboiul Secolului" in conditiile in care banii alocati media și partidelor politice vor putea indrepta votul maselor in orice directie se doreste.
Venirea pandemiei și identificarea Muncii ca fiind factorul de productie cel mai vulnerabil m-au dus la concluzia ca Munca va pierde acest raboi fara drept de recurs, prin marginalizarea unor categorii socio-profesionale și avantul economic al celor cu capital financiar sau de inteligenta.
Insa o serie de evolutii recente ma fac sa constat schimbari importante, care ofera Muncii oportunitati ce o fac sa rechilibreze intr-o buna masura raportul de forte cu Capitalul. De ce?
In opinia mea, este vorba de doi factori determinanti. In primul rand, tehnologia nu inlocuieste resursa umana in ritmul preconizat astfel încât sa duca la cresterea somajului. In al doilea rand, suntem martorii unei accelerari a deglobalizarii produsa de tensiunile geopolitice aduse de razboiul din Ucraina și cresterea până la un nivel fara precedent a tensiunilor geopolitice dintre China și SUA. Aceste evolutii au dus la disparitia totala (in Rusia) sau partiala (in China) a oportunitatilor pe care Capitalul le avea in doua dintre cele mai mari tari ale lumii. Iar daca pandemia reclama o deglobalizare prin eliminarea dependentei de un lant de furnizare (supply chain) prin introducerea altora in paralel, segmentare geopolitica și economica in curs impune disparitia totala a anumitor lanturi de furnizare pentru a fi inlocuite cu altele, in zone aflate in acelasi bloc geopolitic.
Astfel de evolutii fac ca cererea pentru forta de munca in tarile din blocul Atlantic sa fie in crestere. Cifrele ne arata tensiunile existente pe piata muncii atat in SUA cat și in UE precum și o vanatoare intensa de talente in toate sectorele economice. Dintr-o data, puterea Muncii nu a mai fost data doar de dreptul de a stabili pe cine este dispusa sa voteze, ci și dreptul de a alege pentru cine este dispusa sa lucreze. Reprezentativa in acest sens este miscarea “Marea demisie" (Great Resignation) prin care, in SUA, a fost atins la sfarsitul anului 2021 un record al celor care au decis sa isi paraseasca locul de munca. așa cum studiile au aratat majoritatea s-au reangajat apoi in companii ce le ofereau conditii superioare de munca (salarii, avans profesional, beneficii, echilibru munca-viata).
