Generalul Berthelot…
Un incident petrecut la Alba Iulia, de Ziua Națională, a stârnit îngrijorare în rândul istoricilor și organizatorilor evenimentelor de reconstituire. În timpul momentului solemn dedicat primirii soliilor din Cetățile de Scaun – un act simbolic prin care se recreează atmosfera zilei de 1 Decembrie 1918 – un actor care îl interpreta pe generalul francez Henri Mathias Berthelot a fost huiduit de un grup de „suveraniști” prezenți în public.
Potrivit istoricului Liviu Zgârciu, de la Muzeul Național al Unirii, reacția a fost cauzată exclusiv de faptul că personajul era „francez”, nu de ceea ce reprezenta.
„Cei care au huiduit nu știau cine a fost Berthelot. S-au inflamat doar pentru că era pomenit ca francez”, a declarat istoricul.
Incidentul este cu atât mai surprinzător cu cât Berthelot a fost una dintre personalitățile esențiale pentru revenirea României în război în 1918, pentru eliberarea teritoriilor ocupate și pentru recunoașterea internațională a Marii Uniri.
Reconstituirea istorică, perturbată de sloganuri politice
De câțiva ani, angajații muzeului și voluntari pasionați de istorie interpretează personajele-cheie care au participat la momentul decisiv al Unirii. Ștefan Cicio Pop, Vasile Goldiș, Miron Cristea sau Iuliu Hossu sunt aduși în fața publicului într-un exercițiu de educație istorică.
Dar anul acesta, înainte ca scena să înceapă, câteva zeci de persoane au început să scandeze slogane suveraniste, fără vreo legătură cu momentul artistic sau cu evenimentul comemorat. Totul a culminat în momentul în care actorul care îl interpreta pe Berthelot a vorbit „din partea Franței”. Reacția a fost bruscă: huiduieli și întreruperi. „Este pentru prima dată când un asemenea incident are loc. Publicul a confundat istoria României cu campania electorală”, explică istoricul.
Cine a fost, de fapt, Henri Mathias Berthelot?
Pentru mulți români din secolul trecut, numele lui Berthelot era sinonim cu sprijinul Franței într-un moment crucial. Supranumit „Papa Berthelot”, generalul a condus Misiunea Militară Franceză care a reorganizat armata română după dezastrul din 1916–1917.
Câteva repere istorice esențiale:
- A susținut energic necesitatea ca România să continue lupta în 1917.
- A fost unul dintre arhitecții relansării armatei române care a câștigat bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz.
- A contribuit la eliberarea Dobrogei, pierdute rușinos prin Pacea de la București (1918).
- În noiembrie 1918, a coordonat acțiunile militare franceze care au forțat retragerea germană din sudul țării.
- A insistat ca România să declare război Germaniei chiar în ultima zi a Marelui Război, pentru a se putea prezenta ca stat învingător la Conferința de Pace.
Grație acestei decizii, România și-a putut recăpăta integral teritoriile pierdute și a intrat în negocierile internaționale cu statut deplin.
Regina Maria l-a numit „neprețuitul general Berthelot”, iar populația îl primea ca pe un erou. Pe Valea Ampoiului, femeile moțe îl întâmpinau cu flori, iar el le răspundea: „Ați învățat pe copiii voștri dragostea de neam și de lege. Vă urez viață lungă și mulți copii!”
Pentru oamenii vremii, recunoștința era firească. Pentru cei de azi? Nu există!
Istorie uitată, reacții primare
Huiduirea actorului care îl juca pe Berthelot este, în realitate, un semn al unei fracturi sociale. O parte a societății interpretează orice referire la un stat occidental ca pe o amenințare la „suveranitate”, fără a distinge între trecut și politică contemporană, între un aliat istoric și un inamic imaginar.
De la țăranii analfabeți de acum 100 de ani la „suveraniștii” de azi
Românii de la 1918 nu aveau studii, nu aveau internet, nu aveau televiziuni care să le modeleze (manipuleze) opiniile. Mulți erau analfabeți.
Dar aveau discernământul elementar al unei generații care știa ce înseamnă războiul, sacrificiul și recunoștința. Semnau cu degetul, dar aveau educație.
În schimb, o parte a generației actuale – care a trecut „cu greu” printr-un liceu, consumă isterii de pe rețele sociale și huiduie tot ce nu înțelege.
„Ce nu pricepe prostul nu are niciun rost”.
Corect? Corect!
Diferența nu este de educație formală, ci de calitatea caracterului și capacitatea de a respecta trecutul.
Huiduirea lui Berthelot nu este doar o gafă. Este un semnal de alarmă.
Pentru că, în mod paradoxal, exact oamenii care clamează patriotismul sunt cei care scuipă propria istorie și memoria celor care au contribuit la formarea României moderne.
Dacă românii de acum un secol au știut cine le sunt prietenii și binefăcătorii, unii români de astăzi sunt dispuși să-și huiduie salvatorii – pentru că au fost „străini”.
Nu istoria le lipsește unora, ci bunul-simț! Și cartea!
DFM 5 decembrie 2025
Fotografia aparține istoricului Liviu Zgârciu
