Există în județul Hunedoara o comună care poartă numele unui general francez. Se numește General Berthelot, se află în Țara Hațegului și își trage denumirea de la Henri Mathias Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România în Primul Război Mondial. Numele a fost dat în 1923, în timpul vieții generalului, care primise acolo o moșie din partea statului român.
Cine era generalul trimis la București
Berthelot s-a născut la 7 decembrie 1861 la Feurs, în regiunea Loire, fiul unui căpitan de jandarmi. Ajunsese colaborator apropiat al generalului Joseph Joffre și era considerat unul dintre autorii victoriei de pe Marna, din 1914. S-a distins apoi la comanda Corpului 32 Armată, în luptele din Champagne, în toamna lui 1915, și la Verdun, în primăvara lui 1916.
În septembrie 1916, Joffre l-a desemnat să conducă misiunea militară pe care Franța o trimitea în România, la cererea guvernului Ion I.C. Brătianu. Misiunea a ajuns în țară la 3/16 octombrie 1916, într-un moment în care ofensiva română din Transilvania se transformase deja în retragere.
Ce a făcut Misiunea Militară Franceză
Misiunea a numărat peste 1.500 de oameni. Potrivit cifrelor citate de istoriografia militară, din ea făceau parte 277 de ofițeri, 37 de piloți și observatori, 88 de medici, farmaciști și veterinari, patru ofițeri de marină, opt ofițeri de intendență și aproximativ 1.150 de subofițeri și specialiști. Ofițerii francezi au fost repartizați pe lângă toate comandamentele române.
Munca de refacere s-a desfășurat în Moldova, între ianuarie și iulie 1917, sub Marele Cartier General condus de generalul Constantin Prezan. Armata de operații scăzuse în campania din 1916 la mai puțin de 200.000 de militari; la finalul reorganizării număra 512.052 de oameni, grupați în două armate și cincisprezece divizii de infanterie. Aliații au trimis, prin căile ferate rusești, sute de mii de puști, mii de mitraliere, milioane de cartușe și grenade, avioane și artilerie.
O parte mai puțin spectaculoasă a misiunii a fost cea medicală. Personalul sanitar francez a lucrat alături de medicii români la stăvilirea epidemiei de tifos exantematic care a lovit Moldova în iarna 1916-1917. Parlamentul român i-a acordat generalului cetățenia de onoare în 1917, iar vara aceluiași an a adus victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. Armata pe care o refăcuse a rezistat la Mărășești cu prețul a peste 27.000 de oameni scoși din luptă, iar ofensiva germană spre Adjud a eșuat.
Plecarea forțată și întoarcerea din 1918
Berthelot s-a opus armistițiului pe care România a fost nevoită să îl semneze la Focșani, în decembrie 1917. Puterile Centrale au impus apoi, printre condițiile preliminariilor de pace de la Buftea, plecarea misiunilor militare aliate. Misiunea franceză a părăsit România la 9 martie 1918.
S-a întors în toamnă. Trimis în Balcani, Berthelot a preluat comanda Armatei de Dunăre și a trecut fluviul la 11 noiembrie 1918, ocupând Turnu Măgurele și Giurgiu în fața unei rezistențe germane slabe. A înaintat ultimatumuri comandamentului german pentru despăgubiri și evacuare, iar trupelor bulgare pentru retragerea din Dobrogea. Ajuns la porțile Bucureștiului, a așteptat aproximativ două săptămâni sosirea cuplului regal, ca să nu intre singur în capitală. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a defilat alături de regele Ferdinand și regina Maria. În tradiția orală a frontului, soldații români, care nu-i puteau pronunța numele, l-ar fi poreclit „Taica Burtălău”.
Moșia de la Fărcădin
Recompensa materială a venit după război și are o istorie proprie. Domeniul de la Fărcădinul de Jos aparținuse familiei nobiliare Nopcsa. Rămas în paragină după Primul Război Mondial, a fost expropriat în baza legii reformei agrare din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, adoptată în iulie 1921, și a trecut în proprietatea statului român.
Printr-o lege votată în octombrie 1922, Corpurile legiuitoare i-au acordat generalului Berthelot, în mod gratuit, un lot de pământ împreună cu clădirile de pe el, în semn de recunoaștere a meritelor față de poporul român. Conacul și terenul agricol din jur au ajuns astfel în posesia lui. În 1923, consiliul local a schimbat numele satului în General Berthelot. Generalul a folosit însă moșia doar o scurtă perioadă, între 1922 și 1926, după care s-a întors definitiv în Franța.
Ce s-a întâmplat cu moștenirea
Berthelot a murit la 28 ianuarie 1931, la Paris. Testamentul, citit câteva zile mai târziu, lăsa domeniul de la Fărcădin Academiei Române, al cărei membru de onoare devenise. Condiția era ca veniturile obținute din exploatarea moșiei să finanțeze burse pentru cei mai buni absolvenți ai școlii de ofițeri din București, care urmau să se perfecționeze la academia militară din Nancy. Alături de moșie, generalul a lăsat și sumele depuse la banca Marmorosch-Blank.
Aranjamentul nu a supraviețuit regimului comunist. Proprietățile Academiei au trecut în folosința statului, conacul a avut o succesiune de chiriași și s-a degradat, iar în 1965 comuna a fost redenumită Unirea. Numele General Berthelot a fost recuperat în 2001, în urma unui referendum local, iar Academia Română a reintrat în posesia averii în 2004.
Clădirea a fost restaurată și, din 2010, adăpostește un centru de dezvoltare durabilă al Academiei Române dedicat zonei Țara Hațegului-Retezat. Numele generalului a rămas și pe străzi din București, Timișoara și alte orașe, iar la moartea lui, Nicolae Iorga scria că fusese pentru români „întruparea însăși a luptei sale pentru drept”.
Citește și: bătălia în care armata refăcută de misiunea franceză a oprit ofensiva germană, de ce victoria nu a putut fi valorificată și de unde vine, de fapt, deviza „Pe aici nu se trece" — Bătălia de la Mărășești, ce a decis vara lui 1917.
