Ziua de 28 iunie rămâne una dintre cele mai dureroase pagini din istoria modernă a României. În urmă cu 85 de ani, sub presiunea unui ultimatum sovietic și în contextul unei Europe sfâșiate de interesele marilor puteri, România a fost nevoită să renunțe la o parte importantă din teritoriul său: Basarabia, nordul Bucovinei și Ținutul Herța.
Această pierdere teritorială s-a petrecut pe fondul Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939 între Germania nazistă și URSS, care prevedea, printre altele, împărțirea sferelor de influență în estul Europei. România s-a trezit în fața unei realități crude: fără sprijin internațional, cu o conducere politică debusolată și în fața unui colos militar, a fost forțată să accepte condițiile Moscovei.
Ultimatumul care a frânt o națiune
Pe 26 iunie 1940, URSS a transmis guvernului de la București un ultimatum prin care cerea „reîntoarcerea” Basarabiei și cedarea părții de nord a Bucovinei. Documentul invoca „repararea unei nedreptăți istorice” și „restabilirea adevărului”, deși argumentele prezentate erau profund contrafăcute. Basarabia, în realitate, nu fusese niciodată parte a Ucrainei, așa cum pretindea nota sovietică, iar majoritatea populației era formată din români.
„Imediat, Regele Carol al II-lea ordonă mobilizarea generală a armatei române și cere sprijin militar din partea Turciei, Greciei și Iugoslaviei. În urma răspunsurilor negative primite, precum și a ”sfaturilor” Germaniei naziste și Italiei fasciste să cedeze teritoriile fără luptă, Bucureștiul înțelege că a rămas singur în fața invadatorilor sovietici. România a transmis guvernului sovietic că sunt necesare ”negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme”, însă URSS trimite o nouă notă ultimativă, prin care cere supunere absolută și acceptarea necondiționată, fără negocieri, a condițiilor impuse, adică evacuarea administrației și armatei române din Basarabia și nordul Bucovinei, în decurs de patru zile. A doua zi, guvernul român condus de Gheorghe Tătărescu a acceptat ultimatumul sovietic și ordonă retragerea din Basarabia și nordul Bucovinei, în conformitate cu decizia Consiliului de Coroană din noaptea de 27- 28 iunie 1940. Ca urmare, toate instalațiile militare au fost cedate fără a fi distruse și fără a se trage un singur foc de armă, armata română având ordin să nu răspundă niciunei provocări. Peste 200 de mii de locuitori de toate etniile s-au refugiat în România în cele câteva zile care au urmat după 28 iunie. Anexarea Basarabiei a fost urmată de fondarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești pe 2 august 1940. Întrucât majoritatea etnică românească din Basarabia era alcătuită din țărani, iar această clasă era vizată de măsurile de teroare, represiunea capătă, în mod indirect, un pronunțat caracter antiromânesc. Urmează trei operațiuni de deportări, foametea organizată din 1946-47, represiuni împotriva bisericii și a intelectualității și măsuri sporite pentru implementarea ideologiei false moldoveniste, prin care puterea sovietică își propunea să separe populația dintre Prut și Nistru de restul poporului român.” -Sursa VOCEA BASARABIEI
