Așteptam înainte de 89 să se termine cumva sărăcia și mizeria care ne copleșise, umilința de la cozile interminabile, la pâine, ulei și zahăr date pe cartelă. Așteptam ziua când va dispărea „marele” bărbat, cârmaciul, așteptam ziua când vom fi liberi, când vom putea călători în străinătate sau măcar vom putea da un telefon acolo, la rude și prieteni.
Așteptam ziua când vom putea pune o bucățică de carne pe masă copiilor, o portocală, o felie de brânză, căreia îi uitasem și gustul. Așteptam să se găsească…
Așteptam ziua când vom vedea la TV și altceva decât „mărețele realizări”, osanalele închinate preaiubitului și analfabetei, ajunsă academician de renume mondial, cântați toată ziua în imnuri și versuri de slava, ei și partidul.
Apoi a venit ziua când s-a sfârșit dictatura. Noi am apucat-o. Alții s-au dus… Și a poposit, la noi, tânăra democrație. Așteptam să crească și se facă mare și bună. Așteptam schimbarea. Eram optimiști. Și tineri.
Apoi am așteptat schimbarea schimbării. Așteptam tranziția la economia de piață. Așteptam relansarea economiei naționale.
Și s-a lichidat… și sfârșitul tranziției. Apoi am așteptat luminița de la capătul tunelului. Am așteptat, să se termine regimul Iliescu, apoi regimul Constantinescu, din nou Iliescu, mandatele lui Băsescu, Iohannis, să vină alegerile, ca să le-o dăm în bot politicienilor. Să le arătăm, noi, lor!
Am așteptat să intrăm în NATO, apoi am așteptat să intrăm în UE. Am așteptat, apoi, să se termine boala vacii nebune, gripa aviară și pesta porcină. Și tot așteptăm, de peste trei decenii, să fie mai bine…
Am așteptat, cu sufletul la gură, să treacă pandemia de Coronavirus, care părea fără sfârșit. Și-a trecut.
Am așteptat să intrăm în Schengen. Și-am intrat. Noi am apucat, alții s-au dus…
Așteptăm să se termine războiul din Ucraina și cel din Fâșia Gaza. Și românul iar așteaptă să se termine ceva. Pentru că toate războaiele lumii fac să crească prețurile în țara noastră, la toate. Noi avem legături cu toți și ne influențează total. Așa e când ești buricul pământului!
Așteptam ridicarea vizelor pentru SUA. Ne-a trecut viața și cheful de ea tot așteptând.
Și parcă suntem într-un cerc sau într-o roată uriașă, de joacă, pentru hamsteri. Un cerc care se închide în locul de unde a pornit.
Dar dacă se va întoarce la loc comunismul, alții îl vor apuca. Așteptăm. Tot așteptăm. Dar eu m-aș duce…
Fotografie preluată de pe net