Azi nu facem școală.
Luni, 27 aprilie 1987.
Azi am învățat singură, aproape pe de rost, „Formarea omului nou, obiectiv principal al politicii PCR” la CSP. Ca să rețin imbecilitatea asta, fac tot felul de legături între cuvinte, între idei, caut sinonime, dau în bâlbâială. Seara, am făcut și logaritmi. Dacă mi-ar da așa ceva la examen, aș lua. Sigur aș lua!! Nu sunt proastă! Nuuuu!
Dar simt, simt că or să ne dea ceva foarte greu. La mate mă refer! Și n-am să știu! Help me Obi Wan Kenobi, You’ re my only hope!
Marți, 19 mai 1987
Azi dăm lucrare la: geogra, drept, fizică. La geografie mai știu câte ceva, la drept, trăiască Someșan, iar la fizică, idem!
A fost o zi grea, dar a trecut repede, pentru că, în afară de lucrările de control pe care le-am amețit, ca de obicei, am jucat volei și elasticul cu fetele.
Tot azi, m-am lovit foarte tare la cap când am fost la WC. M-am ridicat brusc și am nimerit cu creștetul într-o chestie din fier care este pusă pe interiorul ușii. Habar nu am în ce scop, că nu poți să atârni o haină de ea. Mamă, ce m-a durut!! Am ieșit urlând. Când am pus degetul, curgea sânge și… am rămas cu o șuviță de păr în mână. Era chelie acolo! Dacă rămân așa?
Până acasă, mi s-a umflat ca la balamuc. Ditamai cucuiul. Bineînțeles că Șerban râdea ca proasta și făcea mișto. „Fodorina, ai capu’ prea mare, de-aia!”
Hă!
Seara, am reușit să învăț două lecții la CSP. Sunt tare!
Luni, 25 mai 1987
Azi nu facem școală, pentru că vine Gorbaciov în vizită oficială pe la noi. Uraaaaa! Uraaaa! Poate îi dă un pumn în mufă lui Ceaușescu. Oh, yeee!
Ne-am distrat de minune tot timpul în care am așteptat să treacă Gorby, am râs întruna, curgeau lacrimile și apele pe noi. Ne-au dat niște flori albe din plastic pe care le fluturam deasupra capetelor, dar noi ne băteam cu ele, hahaha! Și, evident, pe mine m-a trecut pișarea. Dar rău de tot!! Ne țineau de patru ore în soare, în același loc.
M-am dus și eu la o femeie care urla pe acolo, era organizatoare, ceva, securistă, și i-am spus: „Tovarășa, mă scuzați, dar fac pipi! Nu mai pot! Îmi dați voie să…”
Avea o mutră acră, oțet scria pe ea, acid acetic! A început să zbiere la mine ca o trompetă isterică: „Nu ți-e rușine? Acuma, când trece tovarășul secretar general, îți arde de pișare? De la ce liceu ești?” Când vorbea, scuipa la un metru…
„De la Economic 1”, zic.
„Ha! Nu pleci nicăieri! Faci pe tine, dar nu te miști din formație, că dai de dracu’, auzi? După ce trece convoiul oficial, poți să te piși până îți ies ochii din cap! Cine e director la voi?”
I-am spus! S-a cărat urlând încontinuu.
Nu mai puteam! Îmi făceam planuri cum să ies din grup și să mă duc în spatele copacilor de pe șosea și să mă ușurez. Simțeam că-mi pocnește vezica! Simțeam că fac pipi printre degete…
Și, ca să fie totul și mai greu de suportat, mă mai făceau și nebunele astea ale mele să râd. Și niciuna nu voia să vină cu mine la pipi!
„Băi, terminați, că mă scap pe mine! Deja m-am țârcâit! NU mă mai faceți să râd!”
Dar ce? Ele mă ascultau? Nuuu!
Zlota cânta: „Dubaaa, duubaa, duba, dubai daaa!”
Mă prăpădeam de râs!
Apoi, am auzit urale dinspre Casa Scânteii. În sfârșit, veneau! Trebuia să strigăm: „Ceaușescu-Gorbaciov, Ceaușescu Pace, Ceaușescu PCR!” și, bineînțeles: „Uraaaa, Uraaaa!” Așa ne-au indicat tovarășii organizatori.
Dar erau unii aproape noi, adulți, muncitori, dracu’ știe de unde aduși, care urlau: „Puu-laaaa, puuu-laaa!” în loc de „Uraaaa”, și ne-am luat și noi, copiii, după ei. Doamneee! Nu mai puteam sta în picioare de atâta râs. M-am scăpat pe mine ceva, dar nu mult, jur! Doar un strop nevinovat… 😉
L-am văzut pe Gorbaciov, era la câțiva metri de mine, mamă, ce tare sunt! Gorby e mai înalt, dar cred că l-au pus pe Ceaușescu pe ceva, că nu mai părea ășa de mic față de rusnac. Ceaușescu dădea ca un cretin din mână și arăta mult mai bătrân și mai urât ca la TV. Ptiu!
Am ajuns seara acasă. Mama era la gară, tata dormea beat, ca de obicei, frate-miu se juca afară. În frigider nimic. Gol! Adică, mint! Era niște slănină de porc, o mizerie, puțin gem de prune pe fundul unui borcan și fasole boabe.
Am trântit ușa. Bine că aveam pâine. Am prăjit-o și am pus ulei pe ea, cu sare și piper. A fost bună.
N-am mai mâncat carne de luni de zile. Mi-e poftă de crenvurști. Sau de polonezi. Poate aduce mama când vine. A… și muștar avem. Haha! Avem muștar, dar n-avem cremvurști. Minunat!
DFM 3 decembrie 2025
