Știință

Neuronii Ddah1+ apără inima de aritmii, la șoareci

Un studiu Yale pe șoareci leagă neuronii Ddah1+ din inimă de protecția împotriva aritmiilor și deschide pista unor terapii mai precise.

de Marian Tomita · · Asistat de AI

Machetă anatomică a inimii umane, în secțiune, cu ventriculele, valvele și vasele mari vizibile
Machetă anatomică a inimii umane, în secțiune, cu ventriculele, valvele și vasele mari vizibile

Un grup de neuroni din inimă, numiți Ddah1+, pare să țină departe aritmiile provocate de stres, arată un studiu pe șoareci realizat la Facultatea de Medicină a Universității Yale și publicat în revista Cell în iulie 2026. Rezultatul contează pentru că tulburările de ritm, precum fibrilația atrială, rămân greu de tratat cu metodele de azi.

Ce fac neuronii Ddah1+ în inimă

Inima are un sistem nervos propriu, format din neuroni așezați în țesutul gras din jurul ei. Echipa condusă de Rui Chang a împărțit acești neuroni în două grupuri mari, numite după o genă activă în fiecare: Npy+ și Ddah1+.

Celulele Npy+ primesc semnale mai ales de la nervul vag, partea „de repaus” a sistemului nervos, și reglează ritmul inimii zi de zi. Celulele Ddah1+ sunt legate direct de partea simpatică, cea care se activează la efort și la stres, potrivit unei sinteze publicate în revista Signal Transduction and Targeted Therapy.

În condiții normale, al doilea grup nu pare să facă nimic vizibil. Stimularea sau eliminarea lui nu a schimbat funcția inimii la șoarecii aflați în repaus. Rolul lui a ieșit la iveală abia sub presiune.

Ce s-a întâmplat când grupul a lipsit

Descoperirea a venit pe neașteptate. Potrivit Nature, aproximativ două treimi dintre șoarecii fără neuroni Ddah1+ funcționali au murit în timp ce li se măsura tensiunea arterială.

Într-un test de stres fizic, prin imobilizare, lipsa acestor celule a dus la instabilitate electrică fatală și la stop cardiac, relatează ReachMD. Stimularea lor a crescut, în schimb, șansele de supraviețuire ale animalelor stresate.

Sinteza din Signal Transduction and Targeted Therapy rezumă rolul grupului astfel: limitează aritmiile declanșate de stres, blocul atrioventricular și evoluția spre oprirea inimii.

De ce contează legătura cu fibrilația atrială

Cartografierea tridimensională a arătat că cele două grupuri de neuroni trimit fibre către zone diferite ale inimii. Celulele Ddah1+ ajung mai ales la orificiile venelor pulmonare, potrivit textului studiului din Cell. Este o regiune asociată frecvent cu apariția aritmiilor și a fibrilației atriale.

Fibrilația atrială este cea mai frecventă aritmie supraventriculară și se asociază cu un risc mai mare de complicații și de deces, arată o sinteză din revista Life. Cercetătorii de la Yale notează că problemele acestei rețele nervoase sunt legate de fibrilația atrială, de insuficiența cardiacă și de moartea cardiacă subită.

Semnal a relatat în octombrie despre identificarea celor două tipuri de neuroni din inimă. Aceeași cercetare are și o parte aplicată, despre care se vorbește mai puțin: ce ar putea însemna pentru tratarea tulburărilor de ritm.

Ce nu pot face tratamentele actuale

Ablația cu radiofrecvență, crioablația și stimularea electrică acționează asupra sistemului nervos al inimii fără să deosebească tipurile de celule. Rezultatele sunt variabile, notează News-Medical. Ablația ganglionilor nervoși din jurul atriilor este investigată de ani buni ca opțiune în fibrilația atrială.

Diagnosticul se schimbă și el în paralel. Semnal a scris despre un sistem de inteligență artificială care detectează boli de inimă din ECG. Tratamentul rămâne însă partea în care soluțiile sunt mai puțin precise.

Ce ar putea urma

Chang spune că scopul este ca viitoarele terapii să influențeze doar circuitele implicate într-o anumită problemă, fără să stimuleze sau să suprime în general sistemul nervos autonom. Astfel, medicii ar putea trata un tip de aritmie direct, fără efecte colaterale.

Printre ideile menționate se numără stimularea electrică a unor ramuri nervoase, cu modele de stimulare mai fine, și medicamente care vizează ținte moleculare ale anumitor neuroni. Se mai discută despre ecografia focalizată de intensitate mică, despre stimularea nervului vag și, pe termen lung, despre intervenții bazate pe gene.

Aceste direcții rămân ipoteze de lucru. Nu există deocamdată un tratament bazat pe descoperire. Cercetările despre alte mecanisme ale bolilor de inimă continuă în paralel, de pildă legătura dintre inflamația cronică și modificările inimii.

Ce nu se știe încă

Studiul a fost făcut pe șoareci. Nu se știe încă dacă neuronii Npy+ și Ddah1+ au aceleași roluri în inima umană, iar autorii spun că verificarea este necesară.

Chang a explicat că cunoștințele despre sistemul nervos cardiac intrinsec sunt încă minime. Echipa vrea să afle cum funcționează rețeaua în diferite boli, pentru a stabili ce ținte ar putea avea viitoarele tratamente.

Surse: Yale School of Medicine, Nature, Cell, News-Medical, ReachMD, Medical Xpress, Digi24 (preluând National Geographic).

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.