Inima are propriul sistem nervos, iar un studiu pe șoareci publicat în revista Cell arată că acesta face mai mult decât să transmită ordinele creierului. Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universității Yale, din Statele Unite, au identificat două tipuri de neuroni cardiaci care reglează activ munca inimii: unii o mențin stabilă în fiecare zi, ceilalți o protejează în timpul stresului intens.
O rețea de aproximativ 40.000 de neuroni
Sistemul nervos cardiac intrinsec este o rețea de circa 40.000 de neuroni, încorporată în pernuțele de țesut adipos din jurul inimii, potrivit National Geographic, citat de Digi24. Existența lui se cunoaște de zeci de ani. Studierea lui a rămas dificilă, pentru că neuronii reprezintă doar aproximativ 0,01% din țesutul cardiac, arată o prezentare universitară a cercetării.
Până acum, mulți specialiști îl priveau ca pe o simplă stație de releu pentru sistemul nervos autonom, cel care coordonează fără știrea noastră bătăile inimii și respirația. Datele noi indică altceva. Rețeaua comunică atât între neuronii ei, cât și cu neuronii controlați de sistemul nervos central, iar semnalele circulă în ambele sensuri. Inima își poate corecta singură funcționarea, mai repede decât prin calea clasică dintre creier și inimă.
Echipa condusă de Rui Chang, profesor asociat de neuroștiințe la Yale, a lucrat cu șoareci modificați genetic, la care neuronii cardiaci au fost marcați fluorescent. Cercetătorii au combinat apoi secvențierea la nivel de celulă individuală cu imagistica tridimensională. Astfel au obținut, pentru prima dată, un set de date detaliat despre acești neuroni.
Două tipuri de neuroni, două roluri
Primul grup, neuronii Npy+, este legat de nervul vag și de sistemul parasimpatic. Ei mențin performanța inimii în condiții obișnuite: controlează ritmul cardiac, funcția de bază a organului și fluxul de sânge prin arterele coronare. Când au fost eliminați experimental, șoarecii au murit din cauza insuficienței cardiace, potrivit unei prezentări universitare a studiului.
Al doilea grup, neuronii Ddah1+, este conectat la sistemul nervos simpatic. Ei devin esențiali în timpul efortului fizic sau al emoțiilor puternice, când păstrează stabilitatea electrică a inimii și previn aritmiile.
Rolul lor a fost inițial un mister. Cercetătorii nu au observat niciun efect când i-au activat sau i-au eliminat în condiții normale. Au repetat apoi testele sub stres, iar aproximativ două treimi dintre șoarecii fără neuroni Ddah1+ au murit, potrivit relatărilor din presa internațională despre studiu. Chang a descris cum, imediat înainte de moartea animalului, ritmul cardiac scade brusc și nu își mai revine.
