Inflamația cronică ar putea modifica structura și funcționarea inimii cu mult înainte să apară primele simptome, arată un studiu coordonat de Imperial College London, publicat în European Journal of Preventive Cardiology. Echipa a analizat datele a 488.079 de participanți din UK Biobank și a urmărit cum se leagă un marker sangvin al inflamației de imaginile inimii, de genele fiecărui om și de evoluția bolilor în timp.
Rezultatele sunt observaționale: arată o asociere, nu o relație dovedită de la cauză la efect. Ele pun însă cifre pe o idee tot mai discutată în cardiologie, aceea că un proces inflamator discret, dar de lungă durată, poate pregăti terenul pentru boli grave de inimă.
Cum a fost făcut studiul pe 488.000 de persoane
UK Biobank este un proiect britanic de sănătate care urmărește de ani buni aproximativ jumătate de milion de voluntari. La înrolare, aceștia aveau între 40 și 69 de ani. Cercetătorii au combinat analize de sânge, informații genetice și date despre îmbolnăviri survenite ulterior.
GlycA, markerul care arată inflamația de durată
Pentru a măsura inflamația persistentă, autorii au folosit GlycA (glicoproteine acetilate), determinat din sânge prin spectroscopie de rezonanță magnetică nucleară. Markerul reflectă mai multe procese inflamatorii din organism și oferă o imagine de ansamblu, nu un diagnostic.
Imagini ale inimii la peste 70.000 de participanți
Doar o parte dintre voluntari au făcut și RMN cardiac: aproape 71.000 de persoane. Imaginile au permis măsurarea camerelor inimii, a grosimii pereților și a eficienței cu care mușchiul cardiac se umple cu sânge între două bătăi.
Ce se schimbă în inimă și cât crește riscul
Nivelurile mai mari de GlycA au mers mână în mână cu camere cardiace mai mici și cu pereți mai groși. Inima s-a umplut mai greu între bătăi și a pompat mai puțin sânge la fiecare contracție. Pentru a compensa, frecvența cardiacă a fost, în medie, mai mare.
Diferențele apar și în rata evenimentelor grave. Participanții din a cincea parte cu cele mai mari valori GlycA au avut un risc cu 43% mai mare de evenimente cardiovasculare majore decât cei din a cincea parte cu cele mai mici valori. Analiza a inclus stopul cardiac, insuficiența cardiacă, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral și decesul de cauză cardiovasculară.
Declan O’Regan, de la Imperial College London, titular al catedrei British Heart Foundation de inteligență artificială cardiovasculară, a spus că studiul este cel mai amplu de acest tip. Potrivit lui, rezultatele sugerează că milioane de oameni ar putea trăi cu o inflamație ascunsă, care le schimbă lent inima.
Proteinele implicate
Cercetătorii au identificat și mai multe proteine inflamatorii care ar putea explica legătura dintre inflamație și modificările inimii. Printre cele mai importante se numără moleculele din căile interleukinei-1, ale factorului de necroză tumorală (TNF) și ale interleukinei-6. Unele dintre aceste căi sunt deja studiate ca ținte pentru tratamente, iar blocarea semnalizării prin interleukina-6 este testată în studii clinice la persoane cu inflamație sistemică și risc cardiovascular ridicat.
Rolul genelor și al stilului de viață
Echipa a analizat 177 de factori de mediu și măsurători ale compoziției corporale. Patru dintre ei s-au asociat cel mai puternic cu inflamația crescută: fumatul, excesul de țesut gras, problemele de sănătate mintală și dezavantajele socioeconomice.
