Un studiu publicat în acest an în revista Neuroscience of Consciousness arată că visele pot ajuta la găsirea soluției pentru o problemă rămasă nerezolvată. Cercetătorii de la Universitatea Northwestern, din Statele Unite, au reușit să îndrepte visele unor voluntari spre anumite puzzle-uri. Cei la care metoda a funcționat au rezolvat mai des puzzle-urile respective a doua zi.
Sfatul de a „dormi pe o problemă” este vechi, dar dovezile științifice au fost puține, pentru că visele sunt greu de influențat într-un experiment. Echipa americană a încercat să depășească tocmai această piedică.
Cum au fost orientate visele
La experiment au participat 20 de persoane, aproape toate cu experiență în visele lucide, adică în starea în care știi că visezi în timp ce visezi. În laborator, fiecare a încercat să rezolve mai multe puzzle-uri, cu o limită de trei minute pentru fiecare. Fiecare puzzle era asociat cu un scurt fragment sonor distinct, muzical sau ambiental, care putea readuce mai târziu problema în minte. Puzzle-urile erau atât de dificile încât majoritatea au rămas nerezolvate.
Apoi participanții au dormit în laborator, cu aparate care le urmăreau activitatea organismului. În somnul REM, faza asociată cu visele vii, cercetătorii au redat fragmentele asociate jumătății dintre puzzle-urile nerezolvate, alese la întâmplare. Redarea a început doar când aparatele arătau că participantul se află în somn REM. Metoda se numește reactivare țintită a memoriei.
Voluntarii fuseseră rugați ca, dacă recunoșteau în somn indicativul unui puzzle, să continue să lucreze la el. Unii au dat semnale stabilite dinainte, o serie de inspirații și expirații rapide pe nas, ca să arate că l-au auzit și lucrează la puzzle în timpul visului.
Ce au visat participanții
După trezire, voluntarii au povestit ce au visat. Potrivit studiului, 15 dintre cei 20 au avut cel puțin un vis legat de unul dintre puzzle-urile nerezolvate. La 12 dintre cei 20, visele au făcut referire mai des la puzzle-urile reactivate decât la celelalte.
Karen Konkoly, care a condus studiul, a dat câteva exemple. Un voluntar căruia i-a fost reamintit în somn puzzle-ul despre copaci s-a trezit visând că se plimbă printr-o pădure. O voluntară cu puzzle-ul despre junglă a visat că pescuiește în junglă, gândindu-se la acel puzzle. Un alt voluntar a cerut ajutor unui personaj din vis pentru a rezolva problema, deși nu avea un vis lucid.
Konkoly a spus că cea mai mare surpriză a fost cât de mult au influențat aceste indicii chiar și visele fără luciditate.
Ce arată cifrele
Cei 12 participanți la care redarea indiciilor a orientat visele au rezolvat mai des puzzle-urile reactivate decât pe celelalte. Rata de rezolvare a crescut de la 20% la 40%, o diferență descrisă de autori ca fiind semnificativă statistic. Analiza a fost făcută însă ulterior, după strângerea datelor.
Pe întregul grup, diferența nu a fost semnificativă. Puzzle-urile reactivate în somn au fost rezolvate în 30% dintre cazuri, față de 22% pentru celelalte.
Puzzle-urile care au apărut în vise, indiferent dacă fuseseră reactivate sau nu, au fost rezolvate în 42% dintre cazuri, față de 17% pentru cele care nu au apărut.
Ce nu dovedește studiul
Cercetătorii spun singuri că rezultatele nu sunt o dovadă definitivă. Curiozitatea față de răspunsul la un anumit puzzle ar putea crește atât șansa de a visa la el, cât și pe cea de a-l rezolva. Legătura dintre vis și soluție rămâne deci neconfirmată ferm, iar Konkoly vorbește despre dovezi cauzale preliminare.
Mai trebuie ținut cont că eșantionul a fost mic, iar autorii recunosc că probabil a fost prea mic pentru a detecta toate efectele. Participanții au fost aproape toți visători lucizi, testați într-un laborator, așa că rezultatele nu pot fi extinse automat la toată lumea.
Echipa vrea să folosească aceeași metodă pentru alte funcții atribuite viselor, precum reglarea emoțiilor și învățarea. Pe tema somnului REM și a efectelor lipsei lui, Semnal a publicat și articolul Somnul REM, visele și prețul privării de somn. Tema ideilor care apar în momentele de relaxare a fost abordată și în materialul despre rețeaua implicită a creierului.
