Un studiu publicat în revista Science sugerează că câinii de talie mare îmbătrânesc mai repede decât cei de talie mică nu doar în sens general, ci la nivel molecular. Cercetătorii de la Universitatea de Stat din Arizona (ASU) au urmărit modul în care se modifică ADN-ul câinilor odată cu vârsta și au găsit o accelerare mai mare la rasele mari. Rezultatele au fost relatate de Reuters, preluat de Agerpres și Digi24.
Studiul oferă o posibilă explicație pentru o observație veche: în aceeași specie, rasele mari, precum dogul german, trăiesc de regulă mai puțin decât cele mici, precum chihuahua. Spre deosebire de comparațiile dintre specii, unde animalele mari trăiesc de obicei mai mult, la câini tiparul se inversează.
Cum au măsurat cercetătorii vârsta biologică?
Echipa a măsurat metilarea ADN-ului, adică marcaje chimice care contribuie la controlul activării și dezactivării genelor. Pe baza unor tipare ale acestor marcaje, corelate cu vârsta, au creat un ceas epigenetic. Acesta poate estima vârsta unui câine cu o eroare medie sub un an, potrivit Reuters.
Digi24 scrie, după Reuters, că analiza a pornit de la 1.640 de profiluri de metilare din probe de sânge prelevate de la 894 de câini de companie din diverse rase. Un comunicat al universității despre aceeași cercetare vorbește despre 864 de câini participanți la Dog Aging Project și despre peste trei milioane de situri de metilare cartografiate. Diferența între cele două cifre nu este explicată în materialele consultate.
Concluzia centrală este că exemplarele de talie mare și masculii au prezentat semne de îmbătrânire moleculară accelerată. Câinii a căror vârstă biologică părea mai mare decât cea estimată aveau un risc mai ridicat de deces prematur.
Rolul „genelor săritoare”
Cea mai pronunțată diferență a apărut în regiunile genomului care, în mod normal, țin sub control așa-numitele gene săritoare, numite și elemente transpozabile. Ele se pot copia și se pot insera în alte locuri din genom. Un tip de astfel de element, LINE1, este de obicei menținut inactiv prin metilare. Activarea lui a fost asociată cu instabilitate genomică, cancer și alte afecțiuni legate de vârstă.
La câinii mari, metilarea din aceste regiuni se pierde mai repede cu vârsta, a explicat Noah Snyder-Mackler, profesor la ASU și unul dintre autorii studiului. El a comparat fenomenul cu pierderea unor „clești” care țin elementele mobile suprimate. Potrivit comunicatului universității, rasele gigant au pierdut în medie cu aproximativ 35% mai multă metilare LINE1 pe an decât rasele mici.
Cercetătorii spun că rezultatele sugerează că viața mai scurtă a câinilor mari reflectă un traseu de îmbătrânire moleculară mai accelerat, nu doar apariția mai timpurie a unor boli. Dacă anumite etape ale îmbătrânirii se desfășoară mai repede în perioada adultă, ar putea exista procese care pot fi măsurate și monitorizate înainte de apariția bolii.
