Decretul 770, adoptat de regimul Ceaușescu la 1 octombrie 1966, a interzis întreruperea sarcinii în România, cu câteva excepții. Au trecut 60 de ani de atunci. Natalitatea s-a dublat într-un singur an, dar creșterea nu a durat, iar statisticile oficiale înregistrează 9.452 de femei moarte între 1966 și 1989 din cauza avorturilor ilegale sau clandestine. Specialiștii spun că numărul real este mai mare.
Informațiile provin dintr-un articol Adevărul, din cercetătoarea IICCMER Luciana Jinga citată de acesta, din statistici oficiale și din surse independente. Estimările privind numărul victimelor diferă.
De ce a fost adoptat decretul
Avortul a fost legalizat în 1957, prin Decretul 463, iar lipsa mijloacelor moderne de contracepție l-a transformat în principala metodă de planificare familială. Numărul avorturilor a crescut de la circa 578.000 în 1959 la aproximativ 1.115.000 în 1965, iar fertilitatea scăzuse la circa 1,9 copii pentru o femeie, sub pragul de înlocuire a generațiilor.
La 2 august 1966, Comitetul Executiv al PCR a discutat scăderea natalității, pornind de la un studiu coordonat de ministrul Sănătății, Voinea Marinescu. Studiul propunea și măsuri sociale, precum stimulente pentru familiile numeroase și mai multe locuri în creșe. Nicolae Ceaușescu, secretar general din 1965, a cerut măsuri „urgente și drastice”.
Ce prevedea decretul
Articolul 1 spunea că întreruperea cursului sarcinii este interzisă. Excepțiile erau puține: pericol pentru viața femeii, boli ereditare grave la unul dintre părinți, invalidități grave, vârsta de peste 45 de ani, patru copii aflați în îngrijire sau o sarcină rezultată din viol ori incest. Orice avort în alte condiții era infracțiune, potrivit articolului 7.
Regulile s-au schimbat ulterior. Limita de vârstă a coborât la 40 de ani în 1972, iar Decretul 411 din 1985 a readus-o la 45 de ani și a ridicat de la patru la cinci numărul copiilor. La o săptămână după decret, Decretul 779 a îngreunat și divorțul.
Efectele asupra natalității
Numărul nașterilor a crescut de la 273.678 în 1966 la 527.764 în 1967, iar rata natalității de la 14,3 la 27,4 la mia de locuitori. Fertilitatea a urcat de la aproximativ 1,9 la 3,7 copii pentru o femeie. Efectul a scăzut treptat: în 1983 s-au născut 321.498 de copii, iar în 1989, 369.544, cu o natalitate de 16 la mie. Generația din 1967-1968, cunoscută drept „decrețeii”, apare ca un vârf distinct în piramida vârstelor din 1985, ilustrată alăturat.
Mortalitatea maternă
Interdicția nu a oprit avorturile, ci le-a făcut clandestine. Potrivit datelor analizate în literatura medicală și citate de Adevărul, mortalitatea maternă a crescut de la aproximativ 85 de decese la 100.000 de născuți vii în 1965 la circa 169 în 1989. Aproximativ 87% dintre decesele materne din ultimul an al regimului erau asociate complicațiilor avorturilor.
