Sensul în care se rotește apa la scurgere nu îl decide emisfera în care se află chiuveta. Forța Coriolis există și are efecte reale asupra vânturilor și curenților oceanici, dar la scara unui lavoar este mult prea slabă ca să conteze.
Ce este, de fapt, forța Coriolis
Pământul se rotește o dată la aproximativ 24 de ore. Un corp care se mișcă pe suprafața lui, văzut din perspectiva noastră, pare deviat lateral. În emisfera nordică devierea este spre dreapta, în cea sudică spre stânga.
Fizicienii o numesc forță aparentă, pentru că ea apare doar când mișcarea e descrisă într-un sistem de referință aflat în rotație. Intensitatea ei depinde de viteza corpului, de viteza de rotație a planetei și de latitudine. Este zero la ecuator și maximă la poli.
Unde se vede efectul Coriolis cu adevărat
Pe distanțe de sute sau mii de kilometri, deviația se acumulează. Ciclonii din emisfera nordică se rotesc în sens invers acelor de ceasornic, iar cei din emisfera sudică în sens orar. Aceeași deviere influențează marile curente oceanice și traiectoria rachetelor cu rază lungă de acțiune.
Aerul dintr-un ciclon se mișcă ore și zile întregi, pe suprafețe uriașe. Apa dintr-o chiuvetă se golește în câteva zeci de secunde, pe câțiva centimetri, iar în acest interval deviația produsă de rotația planetei rămâne neglijabilă față de alte influențe.
De ce chiuveta nu respectă regula emisferelor
La scara unei chiuvete, accelerația Coriolis este cu mult mai mică decât alți factori. Contează forma vasului, panta fundului, poziția și forma găurii de scurgere, apa rămasă în mișcare după umplere. O diferență minimă de nivelare sau un curent rezidual de la robinet poate decide direcția.
De aceea, în aceeași baie, două chiuvete vecine se pot goli în sensuri diferite. La vasul de toaletă, jeturile de apă sunt orientate de producător pentru a imprima o rotație anume. Sensul e dictat de design, nu de latitudine.
Ce arată experimentele controlate
Efectul poate fi măsurat, dar numai în condiții de laborator. În experimente din secolul al XX-lea, cercetătorii au folosit rezervoare simetrice, umplute cu mare grijă și lăsate să se liniștească timp de ore sau zile, ca orice mișcare reziduală a apei să dispară. La golire, în astfel de condiții, rotația putea urma sensul prezis pentru emisfera în care se afla instalația.
