Schizofrenia este o tulburare psihică de lungă durată, care schimbă felul în care o persoană gândește, percepe realitatea și relaționează cu ceilalți. Estimările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) indică în jur de 23-24 de milioane de persoane afectate în lume. Un ghid medical publicat pe 3 octombrie de platforma doc.ro, scris de dr. Oana Cuzino și revizuit de dr. Ionuț Fronea, rezumă ce se știe despre cauze, simptome și tratament.
Ce este boala și ce nu este
Debutul apare cel mai des spre sfârșitul adolescenței și în al treilea deceniu de viață, deși boala poate începe și la alte vârste. Evoluția diferă mult: unele persoane au episoade acute urmate de perioade liniștite, altele au simptome persistente.
Tulburarea nu înseamnă „personalitate dublă”. Ea afectează percepția realității și gândirea, nu împarte identitatea în personalități separate.
Un episod de psihoză nu echivalează nici el cu un diagnostic. Psihoza este starea în care persoana nu mai distinge clar anumite experiențe sau convingeri de realitatea obiectivă. Ea apare și în tulburarea bipolară, în depresia severă, în unele boli neurologice sau după consumul de droguri ori de anumite medicamente, deci halucinațiile singure nu sunt suficiente pentru diagnostic. Tabloul se înscrie într-unul mai larg: tulburările psihice afectează aproape 1,2 miliarde de oameni, după cum a relatat Semnal.
Cauze și factori de risc
Cercetătorii nu au identificat o singură cauză. Predispoziția genetică, dezvoltarea creierului și factorii de mediu se combină. Riscul crește dacă există rude apropiate cu această boală sau cu alte tulburări psihotice, dar predispoziția nu înseamnă că afecțiunea va apărea obligatoriu. Nicio genă nu o explică de una singură.
Sunt studiate și diferențele din circuitele cerebrale și din sistemele de neurotransmițători, între care dopamina și glutamatul. Specialiștii avertizează că aceste mecanisme nu pot fi reduse la ideea unui simplu „dezechilibru chimic”.
Printre factorii de mediu cercetați se numără complicațiile din sarcină sau de la naștere, stresul psihosocial și consumul de substanțe. Consumul intens de cannabis este asociat cu un risc mai mare de psihoză și cu un debut mai timpuriu la persoanele vulnerabile. Efectul depinde de cantitate, de frecvență și de sensibilitatea fiecăruia.
Simptomele, în trei categorii
Medicii le împart în simptome pozitive, negative și cognitive. Termenul „pozitiv” nu înseamnă benefic. El arată că apare ceva în plus față de funcționarea obișnuită.
Simptome pozitive
Halucinațiile sunt percepții fără un stimul extern. Cele auditive, adică auzirea unor voci, sunt frecvente, dar există și experiențe vizuale, tactile, olfactive sau gustative. Delirul înseamnă convingeri false, ținute cu fermitate, de pildă ideea că persoana este urmărită sau controlată. Gândirea dezorganizată se vede în vorbirea greu de urmărit și în răspunsurile care nu se potrivesc întrebării.
Simptome negative
Sunt mai puțin spectaculoase, dar pot afecta profund viața pacientului. Persoana are mai puțină inițiativă, simte mai greu plăcerea, vorbește mai puțin, se retrage social și poate neglija igiena. Familia le confundă adesea cu lenea sau cu indiferența, deși fac parte din boală.
Simptome cognitive
Boala poate afecta atenția, memoria, viteza de procesare a informațiilor și funcțiile executive. Pacientul poate avea dificultăți să urmărească o conversație lungă, să-și organizeze programul sau să învețe lucruri noi. Acestea se reflectă în studii, la locul de muncă și în administrarea banilor.
Diagnostic și tratament
Cum se stabilește diagnosticul
Nu există o analiză de sânge, un RMN sau alt test care să confirme singur boala. Diagnosticul vine dintr-o evaluare psihiatrică amănunțită, în care medicul discută simptomele, momentul apariției și durata lor, funcționarea socială și profesională, consumul de substanțe și istoricul medical. Analizele și investigațiile imagistice servesc mai ales la excluderea altor afecțiuni.
Timpul contează. O meta-analiză publicată în 2025 în revista Schizophrenia Bulletin a asociat o perioadă mai lungă de psihoză netratată cu o funcționare globală mai slabă și cu simptome negative mai pronunțate la urmărire.
Medicamente antipsihotice
Antipsihoticele sunt tratamentul farmacologic de bază și acționează mai ales asupra delirului și halucinațiilor. Ghidul citează risperidona, olanzapina, quetiapina, aripiprazolul și paliperidona, iar alegerea diferă de la un pacient la altul. Reacțiile adverse pot include somnolență, creștere în greutate, modificări metabolice și tulburări de mișcare, iar medicul urmărește greutatea, tensiunea, glicemia și lipidele.
Pentru pacienții care au greutăți cu comprimatele zilnice există antipsihotice injectabile cu acțiune prelungită, administrate la intervale mai mari. În formele rezistente, când două tratamente administrate corect nu au dat rezultate suficiente, intră în discuție clozapina, care cere monitorizare medicală atentă.
Cea mai frecventă greșeală este oprirea bruscă a tratamentului după ce simptomele dispar. Doza nu se reduce și medicamentul nu se oprește fără acordul psihiatrului.
Psihoterapie, reabilitare și sprijin în familie
Medicamentele nu sunt singura componentă. Terapia cognitiv-comportamentală îl ajută pe pacient să gestioneze experiențele psihotice și anxietatea, iar psihoeducația îl învață să recunoască semnele timpurii ale unei recăderi. O analiză-umbrelă publicată în 2025 în Journal of Clinical Medicine, citată în ghid, a găsit dovezi că intervențiile cognitive și comportamentale pot ameliora simptomele generale și unele simptome pozitive și negative.
Recuperarea înseamnă și revenirea la studii sau la un loc de muncă, abilități sociale și o rutină zilnică. Intervențiile familiale urmăresc o comunicare mai bună și mai puține conflicte, nu vinovății. OMS notează că cel puțin o treime dintre persoanele cu această boală se pot recupera complet, dar că majoritatea celor afectați din lume nu primesc îngrijire de sănătate mintală. Despre cum rămâne stabil pacientul pe termen lung a scris Semnal într-un material separat.
Prevenție și momentul în care ceri ajutor
În prezent nu există o metodă de prevenție sigură. Cine are risc genetic nu trebuie să presupună că se va îmbolnăvi, dar evitarea cannabisului și a altor droguri este recomandată mai ales persoanelor vulnerabile la psihoză. Antipsihoticele nu se recomandă doar pentru a preveni psihoza la o persoană aflată la risc.
Schimbările persistente de comportament, retragerea socială accentuată, suspiciunea neobișnuită sau deteriorarea funcționării cer o evaluare precoce la medicul psihiatru. Semnele de suferință la tineri sunt descrise în materialul Cum recunoști semnele de suferință la un tânăr adult.
Ideile de sinucidere, agitația severă sau halucinațiile care îndeamnă persoana să se rănească cer evaluare medicală urgentă: sunați la 112 sau mergeți la o unitate de primiri urgențe. Un diagnostic corect poate fi pus doar de un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.
Surse: ghidul „Schizofrenia: cauze, simptome și tratament”, doc.ro; fișa informativă a OMS despre schizofrenie; rezumatul meta-analizei Catalan și colab., Schizophrenia Bulletin, 2025. Foto: Shixart1985 / Wikimedia Commons, CC BY 2.0.
