Locație: strada Elie Carafoli, numărul 12, București
Cecilia (Cici) s-a născut la Urlați, într-o familie destul de înstărită, de comercianți. Au fost șase frați: Tudorel, Stelian, Eugenia, Tanți, Mica și ea. Tanți a murit de tânără, a lovit-o un TBC și s-a topit ca neaua din palmă, în câteva luni de zile.
Băieții au luat calea armelor și au devenit ofițeri, Eugenia și Mica s-au făcut profesoare, dar ea, pentru că era firavă și degrabă bolnăvicioasă, după ce a absolvit câteva clase, a rămas lângă părinți.
Când Cici a împlinit 20 de ani, l-a cunoscut pe Ion Puchiu, un ardelean mare cât un urs, dar blând ca un fluture. Povestea lui? Roman, nu altceva! Plecase desculț din satul natal, pe la 14 ani, să-și caute de lucru. Ajuns în Capitală, s-a băgat ucenic la un meșter geamgiu, de unde a deprins tainele oglinzilor și a ferestrelor perfecte. Umbla, de dimineața până seara, prin tot Bucureștiul și striga: „Geaaam-geaaaamuri! Ia geaaml!”
Isteț, muncitor și puternic, Puchiu a pus ban peste ban și, la rândul lui, și-a deschis propria prăvălie. Pe vremea aceea chiar se putea. Cine muncea cinstit, și își vedea de treabă, ajungea mare.
Atunci a întâlnit-o pe Cici. Aurie, cu priviri albastre, diafană. I-a cerut mâna imediat. Însă a vrut și zestre, cu act de dotă.
În fine, s-au căsătorit pe la sfârșitul anilor 30, și au cumpărat un loc de casă, aproape de parcul Herăstrău și de Piața Chibrit. Zona era cuminte, cu aer curat și oameni cumsecade. Au construit o vilă, pe trei nivele, după arhitectura timpului, cu glasvanduri splendide care aveau sticlă de calitate, cu scene vânătorești, un șemineu mare, pe lemne. Vila există și azi. Ca un fapt divers, în sufragerie a fost filmat celebrul videoclip cu Fuego, Irina Loghin și Gheorghe Turda. (Împodobește, mamă, bradul!)
Să ne întoarcem, însă, la Puchiu și Cecilia. Trăiau fericiți. Firma le mergea bine, magazinul „La geamul catedral” care se afla lângă Bărăție, era cunoscut în toată țara. Câștigau bine. La ei se făceau cele mai bune și frumoase oglinzi venețiene, iar Puchiu căpătase un soi de celebritate în tot orașul. Își cumpărase o mașină, ba chiar două, și când avea chef, pleca la munte. Boier!
Să-l fi văzut ai lui! Dimineața bea cafeaua la Sinaia, ca un domn, seara era la Capșa, în București, sau la Teatrul Național.
Din păcate, în putere vârstei, îl lovi o potaie de ciroză. Lipsurile suferite în copilărie și tinerețe, mâncarea proastă, băutura, poate, fumatul, n-avem de unde ști exact ce l-a îmbolnăvit. Cert e că medicul i-a prescris un tratament și un regim alimentar destul de strict. Ca pentru cancer. Bietul Puchiu! A răbdat cât a răbdat, dar într-o zi, când trecu pe la Piața Unirii, l-a ațâțat un grătar cu mititei. N-a mai rezistat, a poftit, și a cerut vreo zece. Pe toți i-a halit, cu toate că nu avea voie. În aceeași noapte a murit. Icter.
