Mihai Jurca, despre SAFE: 60% din mașină, 35% din valoare
Fostul șef al Cancelariei premierului Bolojan contestă documentul Ministerului Economiei: procentul fizic de producție nu trebuie confundat cu valoarea componentelor.
Mihai Jurca, fostul șef al Cancelariei premierului, în fața drapelelor României și UE. Foto: Facebook / Mihai Jurca
Mihai Jurca, fostul șef al Cancelariei premierului Ilie Bolojan și negociator al contractelor SAFE, a răspuns vineri, 13 noiembrie, acuzațiilor privind producția promisă în România pentru echipamentele comandate la Rheinmetall. Într-o postare pe Facebook, el susține că mașina de luptă a infanteriei va fi realizată în proporție de aproximativ 60% în țară, ca volum de lucru, dar numai 35% ca valoare.
Reacția vine după ce Antena 3 CNN a prezentat un răspuns al Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) din care reiese că niciunul dintre echipamentele din pachetul Rheinmetall, de aproximativ 5,7 miliarde de euro, nu are prevăzut un prag de localizare de 60%, potrivit Adevărul.
Ce arată documentul Ministerului Economiei
Potrivit răspunsului MEDAT, acordul de cooperare industrială cu Rheinmetall nu conține un procent general de 60%. Pentru mașina de luptă a infanteriei Lynx, planul de investiții prevede o localizare de 30% la un prim jalon, cu termen 31 ianuarie 2029, și de 40% (30% plus 10%) la jalonul legat de contractul subsecvent pentru 66 de vehicule.
Pentru celelalte echipamente, ministerul indică următoarele procente de producție în România:
vedete pentru scafandri - 35%;
nave de patrulare - 30%;
sistemele antiaeriene Skynex, Skyranger 35 și Millennium - 15%.
MEDAT mai precizează că cerința inițială pentru blindatele Lynx a fost de 40-60%, iar structura sa de specialitate a semnalat în scris, înainte de semnare, diferența față de etapizarea finală de 30% plus 10%. Ministerul afirmă că forma finală a acordului a rezultat din negocierea dintre șeful Cancelariei și furnizor.
Cifra de 60% fusese invocată anterior de Radu Miruță, pe atunci ministru interimar al Apărării, care declarase că 60% din sumele cheltuite prin SAFE ar urma să fie folosite pentru producție în România. La anunțul contractelor, pe 2 iunie, Jurca vorbise despre peste 50% din producție realizată în România sau împreună cu firme locale.
Argumentul lui Jurca: volum de lucru față de valoare
Jurca scrie că regula negocierilor a fost ca tot ce poate fi produs în România să fie produs în România. Procentul diferă de la un echipament la altul, explică el, în funcție de capacitatea actuală a industriei și de valoarea fiecărei componente.
Pentru mașina de luptă a infanteriei, fostul oficial enumeră operațiunile care ar urma să se facă în țară: cablajele, structura blindată (șasiu, turelă, trape, rampe), de la sudură la vopsire, asamblarea finală a șasiului și turelei, integrarea motorului, asamblarea și testarea sistemelor de ochire prin ProOptica, a celor de avertizare și comunicații, precum și testarea vehiculului complet.
Potrivit lui Jurca, din Europa vin doar motorul, cutia de viteze și sistemele de armament, pe care România nu le produce în prezent. Acestea ar reprezenta circa 65% din valoarea vehiculului.
Infografic publicat de Mihai Jurca despre componentele mașinii de luptă a infanteriei produse în România și cele aduse din UE. Sursa: Facebook / Mihai Jurca
Într-o intervenție din octombrie, Jurca indicase pentru același vehicul o producție în România de 40%, iar despre navele Marinei afirmase că vor fi construite integral într-un șantier românesc.
Navele și comparația cu Dacia și Ford
În cazul navelor, Jurca susține că realizarea corpului și armarea se fac la Mangalia, ceea ce ar însemna circa 30% din valoare. Restul - armament, senzori, electronică și software - ar urma să fie adus din Europa. Șantierul de la Mangalia a fost între timp preluat de Rheinmetall, care a plătit integral prețul de 138 de milioane de euro.
Fostul șef al Cancelariei afirmă că, în acordul cu compania franceză Thales, care produce software-ul navelor, s-a cerut creșterea numărului de ingineri programatori din România de la 800 la 1.100.
Ca termen de comparație, Jurca invocă Dacia, care după peste 25 de ani la Mioveni ar avea o integrare locală de circa 50%, și Ford Puma de la Craiova, pentru care estimările din presă ar fi de 30-40%. În opinia sa, un start de la 30-35%, cu linii de producție abia în construcție, poate crește ulterior.
Acuzații la adresa PSD și circuitul de aprobare
Jurca acuză PSD că urmărește favorizarea unor companii apropiate, nu producția în România. El afirmă că procentele de localizare au fost stabilite de Ministerul Economiei și precizează că nu se referă la ministru, ci la oamenii pe care „dl Oprea i-a lăsat în minister”.
Fostul oficial amintește că toate programele SAFE ale Armatei, inclusiv cele cu Airbus și Thales, au trecut prin același circuit: grupul de lucru interinstituțional (ministere, servicii de informații, Președinție), Consiliul Suprem de Apărare a Țării și comisiile de apărare din Parlament. El respinge și comparațiile cu ofertele alternative, pe care le descrie drept materiale de marketing fără garanții sau penalități.
Postarea se încheie cu întrebarea de ce doar Rheinmetall ar fi „problema” și cu insinuarea că firme de lobby ale unor companii concurente ar fi plătit în presă. Jurca nu prezintă dovezi pentru aceste afirmații.
Ce spun ceilalți actori
Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a declarat că aceleași procente au fost prezentate de Jurca în ședințele coaliției și la Cotroceni și a cerut verificarea contractelor, inclusiv a celor de valoare mai mică, relatează Știripesurse.
Președintele Nicușor Dan a confirmat că știa că o sumă importantă din SAFE va merge către Rheinmetall și a spus că, în acest moment, nu are suspiciuni privind neregulile în contractele programului.
Potrivit MEDAT, acordul prevede ca angajamentele să fie certificate înainte ca Ministerul Apărării să poată recepționa produsele. Obligațiile de localizare neîndeplinite și nerecuperate atrag o penalitate de 30% din deficit, garantată de Rheinmetall AG în limita a 100 de milioane de euro. Contractele sunt finanțate prin împrumuturi europene pe care România le va rambursa în următorii 45 de ani.
