Acordul pe motorină anunțat de Donald Trump pe 9 octombrie nu e doar o mișcare de campanie înaintea alegerilor din 3 noiembrie. Citit împreună cu ce a urmat în weekend, el arată o schimbare de poziție a Washingtonului în războiul din Ucraina. Ca să se vadă cât de mare e schimbarea, trebuie pornit de la o doctrină americană puțin discutată: SUA nu au vrut niciodată ca Rusia să piardă de tot.
Doctrina Biden: Ucraina trebuia să reziste, nu să câștige
În primii ani ai invaziei, administrația Biden a folosit ajutorul militar și ca instrument de control. Kievul a primit arme suficiente cât să se apere, dar nu și pe cele care i-ar fi permis o victorie decisivă. Timp de aproape trei ani, Washingtonul a interzis loviturile cu arme americane pe teritoriul Rusiei. Restricția a fost relaxată abia în noiembrie 2024, la final de mandat.
Logica era „gestionarea escaladării”. O înfrângere umilitoare a Rusiei, se temea Casa Albă, l-ar fi putut împinge pe Putin spre un răspuns extrem. Biden voia ca Ucraina să supraviețuiască, dar nu urmărea căderea regimului de la Kremlin.
În spatele acestei prudențe stătea un calcul pe care mulți analiști îl împărtășesc: oamenii promovați de Putin în jurul său sunt, ideologic, mai ostili Occidentului decât el. Iar o destrămare a Federației Ruse ar însemna un amestec de Iugoslavia anilor ’90 și războaie cecene, la scara unui continent, cu arsenal nuclear.
Pentru că SUA erau principalul finanțator, cu aproximativ 66 de miliarde de dolari în asistență militară pe durata mandatului Biden, Washingtonul avea un cuvânt decisiv în felul în care Ucraina ducea războiul.
Fără ajutor american, fără lesă americană
Situația s-a schimbat după scena de la Casa Albă cu Zelenski, din februarie 2025. În martie, Trump a suspendat livrările de arme, iar de atunci nu a mai aprobat nicio tranșă nouă de ajutor militar finanțată de contribuabilul american. Europa a acoperit golul, inclusiv cumpărând arme americane pentru Kiev, iar Ucraina și-a dezvoltat propria industrie de drone. Companii americane precum Palantir și Starlink au rămas prezente, dar pe bază comercială.
Efectul paradoxal: odată cu banii, Washingtonul și-a pierdut și pârghia. Fără o lesă americană, Kievul și-a construit capacitatea de lovire la distanță. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, o rafinărie rusească a fost lovită, în medie, o dată la trei zile în primele opt luni din 2026. La finalul lui august, doar cinci dintre cele 32 de rafinării mari ale Rusiei mai rămăseseră neatinse, iar producția de motorină scăzuse cu aproape 30% față de 2025.
În septembrie, trei dintre cele mai mari rafinării de motorină ale Rusiei erau oprite sau mergeau la un sfert din capacitate. Moscova a interzis exportul de motorină ca să-și protejeze piața internă.
Cererea lui Trump și condiția lui Zelenski
Prețul motorinei în SUA a trecut de 6 dolari pe galon, iar Trump a găsit un vinovat. Încă de la mijlocul lui septembrie, Trump cere Ucrainei să oprească atacurile asupra rafinăriilor, iar cererea a revenit în repetate rânduri. Pe 10 octombrie, potrivit revistei Time, a mers mai departe și a sugerat că Zelenski ar trebui înlocuit.
Răspunsul lui Zelenski a fost o condiție, nu un refuz. Kievul oprește loviturile asupra rafinăriilor dacă Rusia oprește atacurile asupra sistemului energetic ucrainean. Iar miza ucraineană e mult mai mare decât prețul la pompă în America.
