Oameni celebri

Hedy Lamarr: actrița care a brevetat saltul de frecvență

Actrița care a fost redusă la frumusețe a brevetat, împreună cu un compozitor, un sistem de salt de frecvență. Povestea ei, de la un castel din Austria la Bluetooth.

de Erika Badea · · Asistat de AI

Portret în alb-negru al actriței Hedy Lamarr, cu părul ondulat și privirea îndreptată spre dreapta, într-o fotografie publicitară MGM din 1944.
Portret în alb-negru al actriței Hedy Lamarr, cu părul ondulat și privirea îndreptată spre dreapta, într-o fotografie publicitară MGM din 1944.

La întâlnirile de afaceri ale lui Friedrich Mandl, magnat austriac al armelor, se vorbea despre torpile, unde radio și bruiaj. Soția lui, o tânără actriță, stătea alături și asculta. La aproape opt ani după nuntă, Hedy Lamarr depunea la Oficiul american de brevete un sistem care făcea un semnal radio să sară de pe o frecvență pe alta.

Un film-scandal și o căsnicie în castel

S-a născut la Viena, pe 9 noiembrie 1914, ca Hedwig Eva Maria Kiesler, în familia unui director de bancă și a unei pianiste. Pe 9 noiembrie 2026 s-au împlinit 112 ani de la nașterea ei. În Austria, Germania și Elveția, data aceasta este Ziua Inventatorilor, în cinstea ei.

Foarte tânără, a jucat în filmul cehoslovac „Ecstasy”, lansat în ianuarie 1933. Publicul i-a văzut chipul într-o scenă care sugera un orgasm, alături de scurte cadre cu nuditate. Papa Pius al XI-lea a condamnat filmul în ziarul Vaticanului, iar în Germania și în Statele Unite a fost interzis.

Printre admiratorii ei de după piesa „Sissy” s-a numărat Mandl, unul dintre cei mai bogați oameni ai Austriei, cu legături cu Mussolini și, mai târziu, cu regimul nazist. S-au căsătorit pe 10 august 1933, la Viena, când ea avea 18 ani. El s-a opus scenei din film și, potrivit unor relatări, a cheltuit sute de mii de dolari ca să cumpere toate copiile.

Într-o autobiografie pe care a contestat-o ea însăși mai târziu, Hedy a descris căsnicia ca pe o captivitate în castelul soțului. În cei patru ani de căsătorie l-a însoțit totuși la întâlniri cu specialiști în tehnologie militară. Acolo a făcut primul contact cu știința aplicată.

Fuga și numele nou

În 1937, Hedy a părăsit căsnicia și Austria. Felul în care a făcut-o rămâne o legendă cu mai multe versiuni. În memoriile ei, a fugit deghizată în cameristă. Alte relatări spun că l-a convins pe Mandl s-o lase să poarte toate bijuteriile la o cină, apoi a dispărut.

La Londra l-a cunoscut pe Louis B. Mayer, șeful studiourilor MGM. Oferta lui, 125 de dolari pe săptămână, a refuzat-o. S-a urcat pe același vapor spre New York și a obținut un contract de 500 de dolari pe săptămână. Mayer i-a schimbat numele de scenă în Lamarr, după actrița de film mut Barbara La Marr.

Rolul din „Algiers” (1938) a făcut din ea o vedetă, iar MGM a început s-o promoveze drept cea mai frumoasă femeie din lume. Între filmări, Hedy se așeza la o masă de desen tehnic. Printre ideile ei s-au numărat un semafor îmbunătățit și o tabletă care, dizolvată în apă, producea o băutură acidulată.

Torpile, piane mecanice și un brevet

La sfârșitul verii lui 1940, cu războiul în plină desfășurare în Europa, Hedy a discutat cu compozitorul George Antheil cum ar putea ajuta cauza Aliaților. El folosise într-o lucrare mai multe piane mecanice care cântau sincronizat. Ea știa că torpilele ghidate prin radio pot fi bruiate.

Ea a adus ideea saltului de frecvență, iar el experiența sincronizării, scrie Scientific American. O bandă de hârtie perforată, ca la pianele mecanice, avea să comande identic emițătorul și receptorul, care săreau împreună între 88 de frecvențe, tot atâtea câte taste are un pian.

Brevetul american 2.292.387, numit „Secret Communication System”, a fost depus în iunie 1941 și acordat pe 11 august 1942. Ea apare pe el cu numele de căsătorie de atunci, Hedy Kiesler Markey.

Marina americană a refuzat. Mecanismul cu bandă i s-ar fi părut prea voluminos pentru o torpilă. Hedy voia să se alăture Consiliului Național al Inventatorilor, dar, potrivit relatărilor, unul dintre membri, Charles Kettering, i-a spus că ar servi mai bine războiului vânzând obligațiuni.

A făcut-o. În 1942, prin apariții la mitinguri, a strâns pentru armata americană în jur de 25 de milioane de dolari în obligațiuni de război, potrivit National WWII Museum. Într-o singură seară ar fi vândut obligațiuni de 7 milioane de dolari, scrie Smithsonian Magazine.

Ce s-a ales de invenție

Brevetul a expirat în 1959, anul în care a murit și Antheil. În 1957, inginerii de la Sylvania Electronic Systems Division adoptaseră ideea și o construiseră cu tranzistori, nu cu benzi de hârtie. Sistemul lor a ajuns în 1962 pe navele trimise să blocheze Cuba, la trei ani după expirarea brevetului, scrie Scientific American. Niciunul dintre cei doi inventatori nu a câștigat bani din brevet.

Merită spus cu precizie ce a inventat ea și ce nu. Saltul de frecvență nu era complet nou: Nikola Tesla făcuse aluzie la el în brevete din 1900 și 1903, iar specialiștii notează că tehnica era folosită înainte de brevetul lor. Contribuția lui Hedy și a lui Antheil a fost un sistem concret de sincronizare, imaginat într-o epocă în care electronica nu era pregătită să-l construiască.

Principiul trăiește și azi. Bluetooth sare între 79 de canale, de până la 1.600 de ori pe secundă, iar primele variante ale standardului Wi-Fi au inclus o tehnică asemănătoare. GPS-ul folosește altă variantă de spectru împrăștiat, din aceeași familie, iar în 2021 un satelit GPS de nouă generație a primit numele ei.

Recunoașterea a venit târziu

Decenii la rând, numele ei a rămas legat mai ales de frumusețe. În 1997, Electronic Frontier Foundation i-a acordat, împreună cu Antheil, Premiul Pioneer, la 55 de ani după brevet. Hedy avea 82 de ani și nu a fost prezentă la ceremonia din San Francisco, premiul fiind primit de fiul ei, potrivit Associated Press. Aflând vestea, ar fi răspuns: „Era și timpul.”

A murit pe 19 ianuarie 2000, la Casselberry, în Florida, la 85 de ani. Fiul ei a risipit o parte din cenușă în Pădurea Vieneză, iar restul a fost înhumat în 2014 la Cimitirul Central din Viena, într-un mormânt de onoare. Tot în 2014 a fost inclusă postum în National Inventors Hall of Fame. Din 2018, orașul Viena acordă Premiul Hedy Lamarr femeilor care modelează lumea digitală.

Hedy nu e singura femeie care a deschis drumuri într-o lume gândită pentru bărbați. Am scris pe Semnal și despre aviatoarea Amelia Earhart, o legendă a cerului deschis, și despre Margaret Hamilton, pionieră a software-ului Apollo.

La întâlnirile din castel, Hedy asculta, iar cei din jur credeau că ea doar zâmbește. Cât de multe pierdem când ne uităm doar la chipul unui om și nu ne mai întrebăm ce gândește? Geniul nu are gen.

Surse: Scientific American, Smithsonian Magazine, National WWII Museum, Associated Press (martie 1997), Austria.info, Wikipedia.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.