Două studii realizate de cercetători indieni arată că activitatea umană tot mai intensă schimbă atât habitatul, cât și vocea monalului himalayan, un fazan colorat considerat simbol al regiunii. Zgomotul produs de trafic și de turiști determină păsările să-și ajusteze strigătele, în timp ce dezvoltarea infrastructurii și schimbările climatice le împing spre altitudini tot mai mari, potrivit BBC.
Un simbol al Himalayei, sub presiune tot mai mare
Monalul himalayan (Lophophorus impejanus) este un fazan originar din pădurile montane ale Himalayei, profund legat de cultura și folclorul regiunii. Masculul se remarcă printr-un penaj spectaculos, în nuanțe de verde, albastru și cupru. Pasărea este simbolul statului indian Uttarakhand și pasărea națională a Nepalului, unde este cunoscută sub numele de danphe.
Cercetătorii din Uttarakhand au realizat două studii separate pentru a analiza principalele amenințări la adresa speciei: dezvoltarea infrastructurii, turismul necontrolat și zgomotul tot mai intens.
Împins spre altitudini mai mari
Primul studiu a folosit modele climatice globale și scenarii de emisii ale Grupului Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) pentru a estima cum ar putea evolua habitatul monalului în statele indiene Uttarakhand și Himachal Pradesh. Potrivit cercetătorilor, schimbările climatice ar putea continua să reducă și să destabilizeze habitatul potrivit pentru specie până în anul 2100, în mai multe scenarii.
Dr. Rajeev Lochan, cercetătorul principal al ambelor studii, a explicat pentru BBC că monalii sunt împinși treptat spre altitudini mai mari, pe măsură ce zăpada se topește și pajiștile alpine de deasupra limitei pădurii devin tot mai aglomerate din cauza oamenilor. Migrația sezonieră, spune el, ar putea deveni tot mai dificilă, iar populațiile riscă să ajungă fragmentate în grupuri izolate, cu șanse mai mici de reproducere între ele.
Zgomotul turiștilor schimbă vocea păsării
Al doilea studiu, realizat de Lochan împreună cu Dinesh Kumar Sharma și Anand Kumar, cercetători la Universitatea Hemvati Nandan Bahuguna Garhwal, s-a concentrat pe comportamentul vocal al monalului. Echipa a comparat două văi din Rezervația de cerbi moscati Kedarnath, în Uttarakhand: Chopta, o zonă turistică aglomerată, cu trafic intens, și Madmaheshwar, o vale în mare parte liniștită.
Timp de un an, început în aprilie 2023, cercetătorii au înregistrat peste 700 de strigăte ale monalului, folosind microfoane și dispozitive de înregistrare pasive, și au măsurat înălțimea sunetului, durata strigătelor și nivelul zgomotului de fond. Rezultatele au arătat că păsările din Chopta au emis constant strigăte cu frecvențe mai ridicate decât cele din valea liniștită, probabil pentru a se face auzite peste zgomotul de trafic și de turiști. Monalii din Chopta au scos și sunete mai scurte decât cei din Madmaheshwar.
Modificările sunt subtile, detectabile de aparatura de înregistrare, dar greu de sesizat cu urechea umană. Lochan a subliniat că rezultatele nu indică o schimbare permanentă sau evolutivă a vocii speciei, ci mai degrabă o flexibilitate comportamentală, ca răspuns la medii acustice diferite.
Un indicator al sănătății ecosistemului
Potrivit lui Lochan, echipa a ales monalul pentru acest studiu pentru că specia are o arie de răspândire relativ restrânsă și se deplasează sezonier între zonele montane joase și regiunile alpine de mare altitudine, ceea ce o face un posibil indicator al stării ecosistemelor din nord-vestul Himalayei. Dacă monalul se confruntă cu probleme în acest peisaj, spune cercetătorul, există posibilitatea ca perturbările ecologice să afecteze și alte specii de păsări din zonă.
Vishal Singh, specialist în mediu care lucrează pe probleme de ecologie și climă în Himalaya, afirmă că cele două studii constituie un avertisment util pentru alte specii mai vulnerabile. Potrivit lui, problema de fond este că dezvoltarea economică a regiunii nu este aliniată cu integritatea ei ecologică.
Consecințe posibile asupra reproducerii
Sunetele emise de păsări sunt una dintre cele mai sofisticate forme de comunicare din natură, iar modificările comportamentului vocal pot afecta interacțiunile dintre indivizi și, implicit, succesul reproductiv. Anjal Prakash, profesor de politici publice la Universitatea FLAME și colaborator la rapoartele IPCC, spune că atunci când o specie trebuie să-și ridice tonul sau să urce la altitudini mai mari, acest lucru arată cum presiunea umană schimbă regulile vieții în Himalaya.
Cercetătorii subliniază că studiul privind modificarea vocală este unul preliminar și că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili dacă aceste schimbări comportamentale au efecte pe termen lung asupra populației. Echipa lui Lochan intenționează să extindă cercetarea pe o arie mai largă și pe o perioadă mai îndelungată. Monalul himalayan este în prezent clasificat drept specie de risc minim pe Lista Roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), însă populația sa este în scădere în unele regiuni, din cauza factorilor legați de activitatea umană.
