Maroc anunță că rămâne legat de armistițiul din Sahara Occidentală, chiar dacă misiunea ONU care l-a supravegheat timp de 35 de ani își strânge acum echipamentele. Angajamentul a fost reafirmat miercuri, 4 noiembrie, într-un comunicat al Cabinetului Regal, după o ședință de lucru condusă de regele Mohammed al VI-lea la Palatul Regal din Rabat.
Formularea aleasă de Rabat este una atentă. Respectarea încetării focului rămâne „un angajament voluntar” care „nu se va schimba” odată cu sfârșitul mandatului ONU, spune comunicatul. Același text adaugă că misiunea internațională nu a reușit, în repetate rânduri, să supravegheze respectarea armistițiului, iar contextul în care fusese creată și funcțiile ei inițiale au fost depășite de fapte.
Diplomație, administrație și armată, la aceeași masă
La ședință au participat șefa guvernului, Fatima Ezzahra El Mansouri, consilierul regal Fouad Ali El Himma, ministrul de Interne, Abdelouafi Laftit, și generalul Mohammed Berrid, inspector general al Forțelor Armate Regale și comandant al Zonei de Sud.
Regele a cerut aplicarea „fermă și vigilentă” a priorităților fixate încă din 30 octombrie. Este vorba despre respectarea integrității teritoriale, a securității naționale și a liniștii cetățenilor, mai ales în provinciile din sud, cum numește Rabat teritoriul disputat. Tot atunci, Biroul de coordonare cu MINURSO, aflat în subordinea Ministerului de Interne, a primit sarcina de a însoți lichidarea și retragerea misiunii, pentru ca plecarea să se desfășoare ordonat.
Un mandat care s-a stins la vot
Misiunea ONU pentru organizarea unui referendum în Sahara Occidentală (MINURSO) a fost înființată în 1991, ca să supravegheze armistițiul și să pregătească un referendum privind viitorul teritoriului. Referendumul nu a avut loc niciodată.
Pe 30 octombrie, Consiliul de Securitate nu a reînnoit mandatul. Rusia a blocat prin veto proiectul american, deși acesta strânsese 11 voturi din 15, printre care și cele ale Franței și Marii Britanii. Textul propus de Washington ar fi prelungit misiunea cu un an, ar fi scos cuvântul „referendum” din numele ei și ar fi transformat planul marocan de autonomie în singura bază a negocierilor. Un proiect concurent, propus de Moscova, a picat și el.
Ambasadorul SUA la ONU, Mike Waltz, a regretat că dreptul de veto a fost folosit pentru a păstra „litera R” din numele misiunii. Reprezentantul Rusiei, Vasili Nebenzia, a replicat că documentul american favoriza o singură parte și că Consiliul de Securitate nu poate tranșa dinainte chestiunile de suveranitate.
Duminică, 1 noiembrie, secretarul general António Guterres a confirmat că misiunea ONU din Sahara Occidentală s-a încheiat după 35 de ani. Din aceeași zi a început faza de lichidare, în care echipamentele se întorc în țările care au contribuit cu trupe. Guterres s-a declarat îngrijorat de riscul unei escaladări și a cerut tuturor părților „reținere maximă”.
Rabat vrea dosarul scos de pe agenda ONU
La Rabat, vestea a fost primită cu satisfacție. Cabinetul Regal a descris neprelungirea mandatului drept un pas semnificativ spre închiderea definitivă a dosarului la Națiunile Unite și spre retragerea lui de pe agenda Consiliului de Securitate.
Ministrul de Externe, Nasser Bourita, a indicat sâmbătă, într-un interviu pentru presa de stat, care va fi următorul pas al diplomației marocane. Rabat vrea ca Sahara Occidentală să nu mai figureze nici pe agenda comitetului ONU pentru decolonizare, iar Bourita susține că Maroc are în acest demers sprijinul a două treimi dintre statele membre.
Dosarul saharian nu este singurul front teritorial deschis de Rabat. În august, Madrid a respins cererea marocană de a deschide un dialog despre Ceuta și Melilla, cele două orașe spaniole de pe coasta africană.
De cealaltă parte a zidului
Frontul Polisario, susținut de Algeria, cere un stat independent în fostul teritoriu spaniol încă de la retragerea Spaniei, la mijlocul anilor ’70. Mișcarea s-a declarat „îngrijorată” de blocajul din Consiliul de Securitate. Sâmbătă, Ministerul algerian de Externe și-a exprimat „profundul regret” și a pus eșecul pe seama părtinirii excesive a SUA față de poziția marocană.
Pe teren, Maroc controlează orașele și întreaga coastă. În anii ’80 a ridicat un zid de securitate lung de aproximativ 2.700 de kilometri, care lasă de partea sa cea mai mare parte a teritoriului. Polisario activează la est de această linie, iar bazele sale din spatele frontului se află în zona Tindouf, în sud-vestul Algeriei, unde mișcarea administrează tabere de refugiați.
Un armistițiu fisurat de ani buni
Încetarea focului din 1991 nu mai este intactă de multă vreme. În noiembrie 2020, după ce armata marocană a preluat controlul punctului de trecere Guerguerat, spre Mauritania, Polisario a anunțat reluarea „luptei armate”. Națiunile Unite descriu conflictul drept unul de intensitate scăzută.
Odată cu plecarea MINURSO, nicio prezență internațională nu mai supraveghează linia de încetare a focului. Rabat spune că rămâne fidel armistițiului din proprie voință, în timp ce secretarul general al ONU avertizează că ostilitățile riscă să escaladeze.
Sursa: Reuters, comunicatul Cabinetului Regal marocan (via MAP), Al Jazeera.
