În fiecare toamnă, Delta Dunării devine un culoar aerian pentru sute de mii de păsări care coboară din nordul Europei spre Africa. Fenomenul începe timid în august și atinge vârful în octombrie, când stolurile de gâște, rațe sălbatice și cocori traversează bălțile și canalele deltei.
Poziția geografică a deltei, la întâlnirea dintre coridorul est-european de migrație și bazinul Mării Negre, o transformă într-unul dintre siturile importante de popas din regiune. Multe specii se opresc aici pentru a se hrăni și a-și reface rezervele de grăsime, deși rutele exacte și distanțele parcurse mai departe spre sud diferă de la o specie la alta.
Calendarul migrației, lună de lună
Primele semnale apar în a doua jumătate a lunii august, când rândunelele și lăstunii încep să se adune în stoluri mari pe firele electrice din satele deltei. Este un moment ușor de observat chiar și de la marginea drumului, fără echipament special.
Septembrie aduce trecerea berzelor albe, care se strâng în grupuri de zeci sau sute de exemplare înainte de a porni spre sud. Gâștele cu gât roșu, specie care iernează în număr important pe lacurile din Dobrogea, alături de alte situri din vestul bazinului Mării Negre, inclusiv din Bulgaria, sosesc de regulă mai târziu, spre sfârșitul lui octombrie și în noiembrie, cu variații de la an la an în funcție de vreme.
Octombrie este luna cu cea mai mare densitate de păsări de apă: rațe fluierătoare, rațe cu cap castaniu și lișițe formează stoluri de mii de exemplare pe lacurile Razim și Sinoie. Tot acum trec și cocorii, recognoscibili după zborul în formație de V și strigătul lor caracteristic, auzit uneori de la kilometri distanță.
Spre finalul lunii noiembrie, migrația se domolește, dar delta rămâne populată de speciile care aleg să ierneze acolo, atrase de apele care îngheață mai târziu decât în restul țării.
Unde pot fi observate păsările fără deranjarea lor
Rezervația Biosferei Delta Dunării are mai multe puncte amenajate pentru observarea faunei, gândite astfel încât vizitatorii să nu tulbure păsările. Turnurile de observație de la Sfântu Gheorghe și Uzlina oferă vizibilitate bună asupra bălților din apropiere, iar plutirea lentă cu barca pe canalele secundare rămâne cea mai eficientă metodă de a vedea speciile de mal.
Lacul Razim, la marginea sudică a deltei, este unul dintre siturile importante pentru gâștele cu gât roșu, care folosesc apa mai ales pentru odihnă și înnoptare, hrănindu-se de regulă pe terenurile agricole din vecinătate. Zona Letea, cu pădurea sa de stejari seculari, atrage în schimb păsări răpitoare care urmăresc rutele de migrație de deasupra dunelor.
Ghizii locali autorizați de administrația rezervației recomandă orele dimineții devreme, când păsările sunt cele mai active, și evitarea oricăror surse de zgomot sau lumină bruscă în apropierea coloniilor, pentru a nu perturba fauna protejată prin regulamentul rezervației.
Cum funcționează inelarea păsărilor
Inelarea este metoda clasică prin care cercetătorii urmăresc deplasările și durata de viață a păsărilor. Fiecare exemplar prins temporar în plase speciale primește un inel metalic sau colorat, marcat cu un cod unic, apoi este eliberat imediat.
Recapturările și observațiile directe ale codurilor oferă puncte concrete de captură și pot arăta deplasări între situri sau fidelitatea unei păsări față de un anumit loc de popas, dar nu reconstituie traseul complet al unui zbor. Pentru asta, cercetătorii apelează uneori la dispozitive de telemetrie, precum emițătoare GPS, care transmit poziții frecvente, sau geolocatoare bazate pe nivelul luminii, care stochează date brute ce trebuie recuperate de la pasăre și interpretate ulterior, cu o precizie mai limitată decât GPS-ul. În România, cercetători și ornitologi organizează sesiuni de inelare în perioada de migrație, iar datele contribuie la programe internaționale de studiu al rutelor de zbor.
Astfel de date au arătat, în cazul mai multor specii de rațe și limicole, că unele exemplare revin repetat în aceleași zone de popas de-a lungul mai multor sezoane de migrație.
Ce presupune o vizită responsabilă
Observarea păsărilor nu necesită echipament scump, dar un binoclu și haine în culori discrete fac diferența. Ghizii recomandă păstrarea distanței față de colonii și evitarea zgomotelor bruște, mai ales în apropierea zonelor de cuibărit sau odihnă.
Cine plănuiește o excursie în deltă toamna ar trebui să verifice din timp programul turelor de observare organizate de administrația rezervației, pentru că accesul în anumite zone protejate este limitat în perioadele sensibile ale migrației. Alegerea unui ghid autorizat rămâne cea mai sigură variantă pentru a vedea fenomenul de aproape, fără a-l perturba.
