Internațional

37 de ani de la căderea Zidului Berlinului

Berlinul a marcat 37 de ani de la căderea zidului cu trandafiri și lumânări pe Bernauer Straße, iar Merz a amintit că libertatea nu e de la sine înțeleasă.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI

Oameni urcați pe Zidul Berlinului pe 10 noiembrie 1989, iar o femeie în pulover roșu este ajutată să urce de cei aflați deja sus
Oameni urcați pe Zidul Berlinului pe 10 noiembrie 1989, iar o femeie în pulover roșu este ajutată să urce de cei aflați deja sus

Berlinul a aprins luni dimineață lumânări și a pus trandafiri în fostul zid de beton, la 37 de ani de la căderea Zidului Berlinului. Ceremonia centrală a avut loc pe 9 noiembrie la Memorialul Zidului Berlinului de pe Bernauer Straße, iar mesaje de aducere aminte au venit și de la Bruxelles. Comisia Europeană a scris că noaptea din 1989 a adus speranță, a pregătit reunificarea Germaniei și a deschis drumul către o Europă mai unită.

Trandafiri în zidul rămas în picioare

La memorial, participanții au pus flori colorate în așa-numitul zid din spate, porțiunea care închidea fâșia morții dinspre Berlinul de Est, și au aprins lumânări la monument, potrivit agenției protestante epd. Printre ei s-a aflat primarul guvernator al Berlinului, Kai Wegner.

Discursul principal a fost ținut în Capela Reconcilierii de scriitorul și istoricul maghiar György Dalos, născut în 1943 la Budapesta. Elevi de la Ernst-Reuter-Schule din Berlin și de la Liceul Marcel Rudloff din Strasbourg au citit propriile reflecții, a anunțat Fundația Zidul Berlinului, citată de Berliner Zeitung.

Diseară, comemorarea continuă la fostul punct de trecere de pe Bornholmer Straße, primul deschis în noaptea din 1989. Muzeul German de Istorie are azi intrarea liberă. Președintele Frank-Walter Steinmeier a ales Weimarul, unde urma să se întâlnească în Casa Goethe cu foști militanți pentru drepturile civile din RDG.

Ce au transmis liderii germani

Cancelarul Friedrich Merz a scris pe rețeaua X că libertatea și democrația nu sunt niciodată de la sine înțelese. El a descris 9 noiembrie drept ziua care adună „cele mai întunecate și cele mai fericite ore” ale istoriei germane, relatează Euronews.

Ministrul de stat pentru cultură, Wolfram Weimer, a avertizat împotriva idealizării RDG. Cine prezintă astăzi dictatura SED ca pe o lume tihnită ignoră faptele istorice și își bate joc de victime, a transmis el. Elisabeth Kaiser, reprezentanta guvernului federal pentru estul Germaniei, a declarat pentru Rheinische Post că valorile democratice sunt din nou sub presiune în această parte a Germaniei.

O conferință de presă care a deschis granița

Seara de 9 noiembrie 1989 a început cu o scăpare. La o conferință de presă transmisă în direct, Günter Schabowski, membru al Biroului Politic, a anunțat noi reguli de călătorie pentru cetățenii RDG. Întrebat de când se aplică, a răspuns că imediat, fără întârziere.

Mii de berlinezi din est au pornit spre punctele de trecere. Pe Bornholmer Straße, presiunea mulțimii a devenit atât de mare încât grănicerii au ridicat bariera în jurul orei 23.30. În aceeași noapte, oamenii s-au urcat pe zid, iar în zilele următoare mulți au venit cu ciocane și dălți să-și ia o bucată din el.

Momentul nu a venit din senin. În toamna aceea, protestele pașnice se înmulțiseră în RDG, iar pe 4 noiembrie sute de mii de oameni se adunaseră în Alexanderplatz. La mai puțin de un an după căderea zidului, pe 3 octombrie 1990, Germania era din nou o singură țară.

Prețul unei granițe de beton

Construit începând cu 13 august 1961, zidul a tăiat orașul vreme de 28 de ani. Datele guvernului german arată că sistemul de fortificații din jurul Berlinului de Vest avea 155 de kilometri, dintre care 43,1 kilometri despărțeau direct cele două jumătăți ale orașului. Granița interioară dintre cele două state germane se întindea pe alți 1.376 de kilometri.

Cel puțin 140 de oameni și-au pierdut viața la zid, potrivit cercetării realizate de Fundația Zidul Berlinului și de Centrul pentru Istorie Contemporană din Potsdam. Prima victimă a fost Ida Siekmann, care a murit pe 22 august 1961, după ce a sărit pe fereastra locuinței sale de pe Bernauer Straße. Ultimul împușcat la zid a fost Chris Gueffroy, în februarie 1989, cu nouă luni înainte de deschiderea graniței.

O dată cu două fețe

Pentru germani, 9 noiembrie nu înseamnă doar bucurie. În aceeași zi, în 1918, era proclamată republica, iar în 1938 naziștii declanșau pogromul împotriva evreilor, cunoscut drept Noaptea de cristal. De aceea, ziua este și una de doliu, legată de comemorarea victimelor Holocaustului. Steinmeier a cerut ca 9 noiembrie să fie un prilej de reflecție asupra țării, iar Merz urma să participe după-amiază, la München, la aniversarea a 20 de ani a sinagogii Ohel Jakob.

Și pentru România data are ecou. Căderea zidului a grăbit prăbușirea regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est, iar la București dictatura lui Nicolae Ceaușescu s-a prăbușit șase săptămâni mai târziu, odată cu Revoluția din decembrie 1989. Povestea transformării orașului am urmărit-o și la 35 de ani de libertate la Berlin. Avertismentele despre nostalgia față de regimurile comuniste revin des în mesajele de Ziua Memoriei Victimelor Comunismului.

Astăzi, din fortificația de altădată au rămas doar fragmente. Pe Bernauer Straße, între trandafiri și lumânări, ele spun în continuare povestea unui oraș care a trăit 28 de ani despărțit.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.