Editat de Asociația Română pentru Transparență Decizională - organizație nonprofit
Internațional

Ce înseamnă aderarea Ucrainei la UE pentru România?

Gabriela Ciot explică ce înseamnă aderarea Ucrainei și a Republicii Moldova la UE pentru bugetul de coeziune și pentru fondurile europene ale României.

de Dana Mateescu · · Asistat de AI ·

Steagul Uniunii Europene
Steagul Uniunii Europene

Uniunea Europeană negociază în același timp bugetul pentru perioada 2028-2034 și perspectiva aderării Ucrainei și a Republicii Moldova, două procese care încep să se influențeze reciproc. Gabriela Ciot, profesor de Relații Internaționale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a explicat pentru Adevărul ce înseamnă această suprapunere pentru România și de ce Bucureștiul ar trebui să depășească teama de a pierde fonduri europene.

Reconstrucția Ucrainei, un cost pe care UE nu îl poate acoperi singură

Potrivit estimărilor citate de specialistă, reconstrucția Ucrainei ar putea costa peste 500 de miliarde de euro în următorul deceniu, o sumă care depășește cu mult ce poate oferi Uniunea Europeană doar din granturi și bugete naționale. Ciot consideră că o gestionare inteligentă a bugetului comun ar permite totuși o aderare graduală a Kievului și a Chișinăului, fără ca acest lucru să devină o problemă majoră pentru blocul comunitar.

În opinia sa, finanțarea reconstrucției ar trebui să combine mai multe surse: instrumentele bugetare ale UE, contribuțiile statelor membre, împrumuturi avantajoase, resursele instituțiilor financiare internaționale și activele rusești blocate, alături de garanții menite să atragă capital privat. Provocarea reală, spune ea, nu este doar găsirea banilor, ci menținerea unei finanțări predictibile pe termen lung.

Pentru Republica Moldova, nevoile financiare sunt mult mai mici. UE are deja un instrument dedicat, Facilitatea pentru reformă și creștere, în valoare de 1,9 miliarde de euro, menit să sprijine infrastructura și reformele necesare apropierii de Uniune, cu condiția ca Chișinăul să poată folosi eficient aceste fonduri.

Agricultura ucraineană, cel mai sensibil dosar

Unul dintre cele mai complicate capitole ale unei eventuale aderări este agricultura. Ucraina are aproape 37 de milioane de hectare de teren agricol, mai mult decât Franța și Spania la un loc, cu o producție dominată de cereale și plante oleaginoase. Ciot atrage atenția că, dacă țara ar intra în Politica Agricolă Comună cu aceleași drepturi ca statele membre actuale, modul de distribuire a plăților directe și a fondurilor pentru dezvoltare rurală ar trebui regândit complet, motiv pentru care state precum Franța urmăresc îndeaproape negocierile privind extinderea.

Specialista subliniază însă și partea pozitivă: o Ucraină integrată ar putea consolida securitatea alimentară a UE și ar aduce o capacitate agricolă suplimentară într-un moment în care acest subiect a devenit strategic pentru bloc.

Extinderea coincide cu regândirea bugetului european

Discuția despre aderare are loc chiar în perioada în care Comisia Europeană propune o restructurare majoră a viitorului cadru financiar multianual, cu accent sporit pe apărare, securitate, competitivitate și reziliență, în timp ce politica de coeziune și cea agricolă urmează să fie integrate într-un sistem mai flexibil, bazat pe planuri naționale și regionale.

Într-un context în care planul Germaniei privind Ucraina a stârnit deja îngrijorare la București, iar absorbția fondurilor UE rămâne un subiect sensibil în plan intern, Ciot atrage atenția că întreaga logică a solidarității europene s-ar putea schimba, nu neapărat prin transferul direct al banilor destinați azi României către Kiev.

Ce ar trebui să facă România?

România este unul dintre principalii beneficiari ai politicii de coeziune, iar o Ucraină membră ar deveni, la rândul ei, un beneficiar important. Ciot avertizează însă că o abordare axată exclusiv pe competiția pentru fonduri este prea limitată. În opinia sa, miza reală este modul în care va fi reconfigurată politica de coeziune după 2028, iar România ar trebui să demonstreze că investițiile pe teritoriul său contribuie la securitatea, conectivitatea și reziliența întregii Uniuni, nu doar la reducerea propriilor decalaje de dezvoltare.

Specialista observă că dezbaterea publică din România rămâne, deocamdată, centrată pe calcule politice de moment, fără o strategie clară pe termen lung față de o Uniune Europeană care, după o eventuală aderare a Ucrainei, va avea o arhitectură bugetară diferită.

O oportunitate, nu doar un risc

Ciot propune o schimbare de perspectivă: extinderea UE spre est ar trebui privită mai degrabă ca o oportunitate strategică decât ca o amenințare la adresa fondurilor românești. Dacă Ucraina și Republica Moldova ar deveni membre, România nu ar mai fi doar o țară de la frontiera estică, ci ar putea ajunge în centrul unui nou spațiu economic și geopolitic european.

Portul Constanța, Dunărea, infrastructura rutieră și feroviară, precum și rețelele energetice ar căpăta, în acest scenariu, o valoare strategică mult mai mare, iar România și-ar putea consolida rolul de punte de legătură între UE și vecinătatea sa estică. Dincolo de dimensiunea economică, specialista subliniază și componenta de securitate: o vecinătate estică stabilă ar reduce zona gri în care Rusia și alți actori externi își exercită influența, ceea ce ar avea efecte directe asupra securității naționale a României.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.