Știință

Îndrăgosteală sau iubire: ce face chimia din creier

Dopamină la început, serotonină în scădere, oxitocină pe termen lung: ce arată studiile despre diferența dintre îndrăgosteală și iubirea de durată.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI ·

Siluetă a unui cuplu care se privește față în față, pe fundalul unui apus roșu (Foto: AdinaVoicu / Pixabay)
Siluetă a unui cuplu care se privește față în față, pe fundalul unui apus roșu (Foto: AdinaVoicu / Pixabay)

Inima care bate tare, palmele transpirate și același gând care se întoarce în buclă nu sunt doar poezie. Studiile de imagistică cerebrală arată că începutul unei povești de dragoste este și un eveniment chimic, iar trecerea de la îndrăgosteală la iubirea de durată își are propriile urme în creier. Subiectul a fost readus în atenție în februarie 2026 de un rezumat al cercetărilor, publicat de Hackensack Meridian Health, un sistem medical din Statele Unite.

Creierul pornește sistemul de recompense

Imaginea de ansamblu vine dintr-un experiment devenit clasic. Cercetătorii Arthur Aron, Helen Fisher și Lucy Brown au scanat prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) creierul a 17 oameni care se îndrăgostiseră nebunește în ultimul an. Au găsit activitate în zone bogate în dopamină, substanța asociată cu plăcerea și motivația. Cu cât oamenii aveau un scor mai mare la un chestionar de pasiune, cu atât era mai activ nucleul caudat, o structură din sistemul de recompensă.

Concluzia echipei: iubirea de început seamănă mai degrabă cu o misiune decât cu o simplă emoție. Autorii au descris-o ca pe un impuls al creierului de a urmări o recompensă, adică relația cu persoana preferată, nu doar ca pe emoție sau dorință sexuală. Cu alte cuvinte, neuronii lucrează ca într-o misiune, nu ca într-un simplu moment de bună dispoziție.

Serotonina scade, iar gândurile se învârt în cerc

În 1999, psihiatra italiană Donatella Marazziti și colegii ei au comparat trei grupuri, de câte 20 de oameni: persoane care se îndrăgostiseră în ultimele șase luni, pacienți cu tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) fără tratament și un lot de control. Rezultatul, publicat în revista Psychological Medicine, a fost surprinzător. Densitatea transportorului de serotonină, măsurată în trombocitele din sânge, era mai mică atât la îndrăgostiți, cât și la pacienții cu TOC, față de grupul de control.

Asta nu înseamnă că un om îndrăgostit este bolnav. Studiul arată doar o asemănare la nivelul unui marker din sânge și explică, cel mult, de ce gândul „oare ce face acum?” pare să nu mai plece.

De ce nu vedem „steagurile roșii”

Gary Small, medic la Hackensack Meridian Health, spune că în prima fază creierul reduce activitatea rețelelor legate de emoțiile negative și de judecata critică. Cu alte cuvinte, zona care ne ajută să evaluăm un om nou și să observăm semnele de alarmă ia o pauză. Tot atunci cresc și hormonii de stres, motiv pentru care începutul unei iubiri poate semăna cu o mică criză.

Îndrăgosteală versus iubire: ce se schimbă

Pe măsură ce relația se așază, accentul se mută de la dopamina de început la oxitocină și vasopresină, hormoni ai atașamentului. Potrivit Harvard Medical School, oxitocina este eliberată în timpul contactului fizic și al intimității și este asociată cu liniște, siguranță și apropiere. Vasopresina este legată de comportamentele care susțin relațiile de lungă durată.

După un an sau doi, stresul fazei inițiale scade, iar iubirea devine mai mult o stare de confort. Artificiile din prima fază lasă loc unui foc mai domol, care ține însă de cald.

Surpriza: iubirea de lungă durată nu e neapărat plictisitoare

Într-un studiu de la Stony Brook University, publicat în 2011 în revista Social Cognitive and Affective Neuroscience, cercetătorii Bianca Acevedo și Arthur Aron au scanat 10 femei și 7 bărbați care spuneau că sunt încă intens îndrăgostiți după, în medie, 21 de ani de căsnicie. Zona VTA, bogată în dopamină, a reacționat mai puternic la fața partenerului decât la cea a unui prieten apropiat. Activitatea a fost similară cu cea a îndrăgostiților recenți din experimentul din 2005.

Autorii concluzionează că valoarea de recompensă a partenerului poate rămâne ridicată în unele relații de lungă durată. Specialiștii citați de Hackensack Meridian Health recomandă, pentru a menține scânteia, activități noi făcute împreună și apropiere fizică, despre care spun că poate reactiva hormonii atașamentului. Dacă vrei să afli ce pune la încercare o relație la început de drum, vezi și „De ce se despart cuplurile care se mută împreună prea repede”.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.