Lista de ingrediente de pe spatele tubului spune mai mult despre o cremă decât orice slogan de pe față. În Uniunea Europeană, lista e obligatorie și se scrie în nomenclatura INCI, un sistem de denumiri folosit pe scară largă, pe care un cititor îl poate învăța în câteva minute.
INCI: același sistem de denumiri pe ambalajele din UE
INCI vine de la International Nomenclature of Cosmetic Ingredients, adică nomenclatura internațională a ingredientelor cosmetice. Substanțele au denumiri standardizate, în latină sau în engleză, iar în UE ele apar identic pe produsele aflate la vânzare, indiferent de limba ambalajului. În alte state, cerințele de etichetare pot diferi, deci o listă identică nu e garantată pe orice ambalaj din lume.
Apa apare ca Aqua, glicerina ca Glycerin, vitamina E ca Tocopherol. Extractele din plante poartă numele botanic: Aloe Barbadensis Leaf Juice înseamnă suc de aloe. Un ingredient cu nume chimic lung nu e automat periculos, iar unul cu nume de plantă nu e automat inofensiv.
Eticheta merită citită pe ambalajul propriu-zis, nu pe pagina magazinului online. Formulele se schimbă, iar lista de pe site poate corespunde unui lot mai vechi.
Ordinea descrescătoare: primele ingrediente fac cea mai mare parte din cremă
Ingredientele se înșiră de la concentrația cea mai mare la cea mai mică. Primele cinci, șase poziții alcătuiesc de obicei aproape toată formula: apă, emolienți, umectanți, emulgatori.
Regula are o excepție. Ingredientele prezente în concentrație sub 1% pot fi trecute în orice ordine, după cele cu peste 1%. Din acest motiv, nu poți afla din etichetă dacă o substanță activă se află la 0,5% sau la 0,01%.
Un extract exotic trecut spre finalul listei, după conservanți și parfum, e de regulă prezent în cantitate mică. Asta nu înseamnă automat că nu are niciun efect: rezultatul depinde de ingredient, de doză, de formulă, de stabilitate și de dovezile disponibile. Dar un ingredient aflat spre final nu poate fi considerat ingredientul principal al produsului, chiar dacă ambalajul îl pune în față.
Concentrația contează la fel de mult ca prezența
Eticheta nu dă procente. Pentru unele substanțe active, concentrația eficientă și limita de siguranță sunt cunoscute din literatura de specialitate sau din reglementările europene.
- Niacinamida se folosește frecvent în produse la concentrații de câteva procente, iar la valori mari poate irita pielea sensibilă.
- Retinolul are limite stabilite în reglementările UE pentru produsele de față, iar utilizarea lui cere introducere treptată.
- La acidul hialuronic contează și greutatea moleculară, alături de formulă și concentrație: ea influențează filmul format la suprafață, penetrarea și toleranța pielii.
Unele produse indică procentul pe ambalaj, iar altele nu. Fără procente nu poți compara exact concentrațiile din două creme. Poți totuși compara baza formulei, prezența anumitor ingrediente și poziția lor relativă în listă, cât timp ele se află înainte de pragul de 1%.
Cosmetic sau dermatocosmetic: o diferență de marketing, nu de lege
În legislația europeană există o singură categorie: produsul cosmetic. Termenul „dermatocosmetic” nu are definiție legală distinctă și descrie, în practică, produse vândute de obicei în farmacii, formulate pentru piele sensibilă sau cu probleme.
Mențiunea „testat dermatologic” nu are o definiție legală europeană unică. Ea poate însemna o testare sub supraveghere medicală, dar nu spune ce metodă s-a folosit, pe câți voluntari și cu ce rezultat. Nu garantează că produsul nu irită pe nimeni și nu dovedește eficiența lui.
Delimitarea dintre cosmetic și medicament ține de scopul produsului, de felul în care e prezentat și de mecanismul lui principal de acțiune. Un cosmetic servește curățării, parfumării, protejării sau întreținerii pielii și nu tratează boli. Dacă o cremă promite că vindecă acneea, eczema sau rozaceea, promisiunea iese din sfera cosmeticelor. Pentru astfel de afecțiuni, consultul la dermatolog rămâne drumul corect.
Afirmații de marketing fără acoperire
Câteva formule apar frecvent pe ambalaje și au o valoare informativă mică.
- „Natural” nu are definiție legală pentru cosmetice. O cremă cu „ingrediente naturale” poate conține și substanțe sintetice, iar originea naturală nu înseamnă toleranță mai bună.
- „Fără chimicale” e o formulare imposibilă: apa însăși e o substanță chimică.
- „Hipoalergenic” nu garantează absența reacțiilor alergice. Termenul nu are un standard unic de verificare.
- „Fără parabeni” descrie ce lipsește, nu ce conține produsul. Un produs pe bază de apă trebuie protejat microbiologic, iar protecția se obține prin alți conservanți sau prin formulă, ambalaj și condiții de fabricație.
- „Efect lifting” sau „anti-îmbătrânire” sunt promisiuni de aspect, nu rezultate medicale. Dovezile cele mai solide privesc fotoprotecția zilnică, care previne fotoîmbătrânirea. Retinoizii topici au efecte documentate asupra unor semne ale îmbătrânirii, iar evitarea fumatului contează și ea.
Regulamentul european privind produsele cosmetice cere ca afirmațiile de pe ambalaj să fie susținute de dovezi, iar producătorul răspunde pentru ele. Aplicarea diferă de la un caz la altul, așa că scepticismul față de un slogan rămâne o reacție rezonabilă.
Parfumul apare pe etichetă ca Parfum sau Fragrance. Sub acest nume se poate ascunde un amestec de zeci de substanțe. Până acum, UE a cerut declararea separată a 26 de alergeni de parfum, printre care Limonene, Linalool și Citronellol, dacă depășesc anumite praguri.
Regulamentul (UE) 2023/1545 a extins lista alergenilor care trebuie declarați. Pentru produsele noi, cerințele se aplică de la 31 iulie 2026, iar produsele deja introduse pe piață beneficiază de o perioadă tranzitorie mai lungă. Pe rafturi pot coexista deci etichete cu lista veche și etichete cu lista extinsă.
Uleiurile esențiale nu sunt mai blânde decât parfumul sintetic. Conțin aceiași alergeni, iar unele iritează pielea sensibilă. Alcoolul denaturat (Alcohol Denat.) uscă pielea la concentrații mari, în timp ce alcoolii grași, ca Cetyl Alcohol, sunt emolienți blânzi, deși poartă aceeași denumire de familie.
Cum verifici o cremă nouă în trei pași
- Citește primele cinci ingrediente: ele arată baza formulei (apă, glicerină, uleiuri sau unt vegetal).
- Caută alergenii cunoscuți din cazul tău, nu cuvinte de pe fața ambalajului.
- Testează crema pe o zonă mică, de exemplu în spatele urechii sau pe interiorul antebrațului, timp de 24 până la 48 de ore, înainte de aplicarea pe față.
Dacă apar roșeață persistentă, usturime sau erupții, produsul se oprește, iar medicul dermatolog stabilește cauza. Eticheta păstrată sau fotografiată ajută la identificarea substanței care a provocat reacția.
